Top 10 evenimente astronomice viitoare


Eclipsa totala de soareDistantele mari din univers fac din orice fel de calatorie ceva care dureaza multe luni, ani sau chiar zeci de ani. Deci, avand in vedere durata medie de viata a unei persoane, aceasta poate trai suficient de mult pentru a fi martora la descoperirile facute de un numar limitat de misiuni, sau la un anumit numar de evenimente astronomice. In acest articol veti putea urmari un top 10 evenimente astronomice pe care le-ati putea vedea in decursul vietilor voastre. Unele vor avea loc foarte curand (luni de zile), in timp ce altele vor avea loc peste multi ani, insa toate merita asteptarea voastra.

10. Eclipsa totala de soare vizibila din Australia

Probabil nu exista niciun om care sa nu fie pe deplin miscat de experienta observarii unei eclipse de soare. Eclipsa totala de soare are loc atunci cand Luna trece intre soare si Pamant. Eclipsele totale de soare pot avea loc in timpul unor Luni Noi, insa nu au loc de fiecare data cand este Luna Noua, deoarece orbita Lunii este inclinata fata de planul orbital al Pamantului cu 6 grade. Eclipsele au loc doar atunci cand Luna trece prin planul orbital al Pamantului, in timpul Lunii Noi, altfel umbra rateaza Pamantul. Exista o oarecare confuzie privind data la care va avea loc eclipsa, deoarece unele documente sustin ca aceasta va avea loc pe 13 noiembrie 2012, in timp ce altele sustin ca va avea loc pe 14 noiembrie 2012. Este posibil ca ambele variante sa fie corecte. Documentarea evenimentelor astronomice utilizand ora universala este o practica standard. Ora universala este ora (si data) la Observatorul Greenwich din Anglia. Acest lucru permite observatorilor din toata lumea sa citeasca un document si sa calculeze data si ora unui eveniment cu usurinta, pentru locatia unde se afla. Conform orei universale, eclipsa totala incepe la ora 20:38 pe 13 noiembrie 2012. In ceea ce priveste ora locala in Australia, eclipsa totala va incepe in Cairns, la ora 6:38, pe data de 14 noiembrie 2012.

9. Ploaia de meteoriti Geminide

Geminidele reprezinta o ploaie de meteoriti anuala care este extrem de periodica in ceea ce priveste sincronizarea ei, si care poate fi vazuta timp de cateva zile la sfarsitul toamnei. Aceasta ploaie de meteoriti este numita dupa constelatia Gemini, care se afla in aproximativ acelasi punct de pe cerul noptii de unde pare sa-si aiba originea Geminidele. Ploaia de meteoriti consta in bucati de moloz care provin de la 3200 Phaethon, un fel de schelet stancos al unei comete care si-a pierdut mare parte din invelisul exterior de gheata dupa ce s-a apropiat de soare de prea multe ori. In fiecare an, in luna decembrie, Pamantul trece prin norul de resturi lasat de cometa. Geminidele incep in luna decembrie, iar intensitatea ploii de meteoriti creste pana cand atinge apogeul in noaptea de 13 decembrie. Punctul culminant al Geminidelor este la cateva ore dupa miezul noptii, pe 14 decembrie. Desi Geminidele au fost un eveniment destul de nesemnificativ in secolul trecut, in ultimii ani aceasta ploaie de meteoriti a devenit mult mai spectaculoasa, iar anul acesta nu va fi o exceptie.

8. Rosetta Nava spatiala Rosetta

Cometele sunt considerate a fi ramasite de la inceputurile universului. Oamenii de stiinta vor sa studieze cometele indeaproape, pentru a invata mai multe despre ele si pentru a intelege cum a inceput universul. Prin urmare, acestia asteapta cu nerabdare misiunea Rosetta care va urmari, va prinde, va ateriza pe o cometa si va calatori cu ea pe masura ce aceasta va patrunde in sistemul solar. Acest lucru nu a mai fost facut niciodata pana acum. Alte nave spatiale au ajuns in preajma unor comete, insa niciuna dintre ele nu a aterizat usor pe o cometa si nici nu s-a plimbat odata cu ea. Scopul navei Rosetta este sa faca acest lucru. Nava spatiala se afla intr-o misiune de zece ani menita sa ajunga din urma cometa 67P/Churyumov-Gerasimenko (CG), sa aterizeze pe aceasta si sa ramana pe ea pe masura ce cometa intra in sistemul solar si se incalzeste cand ajunge in apropierea soarelui. Aceasta este o misiune spatiala comuna intre Agentia Spatiala Europeana si NASA.

Lansata in 2004, Rosetta a vizitat deja un asteroid. Pe 10 iulie 2010, Rosetta a zburat la 3000 de kilometri distanta de asteroidul Lutetia si l-a studiat indeaproape cu instrumentele sale stiintifice. Acum, Rosetta calatoreste prin cele mai indepartate zone ale sistemului nostru solar, la o distanta de aproximativ un miliard de kilometri de soare. La aceasta distanta, panourile solare genereaza putina energie, prin urmare, nava spatiala se afla in hibernare pana in ianuarie 2014, cand cometa CG va trece pe langa ea in timp ce-si urmeaza orbita spre soare. In acel moment, nava spatiala isi va aprinde motoarele, se va apropia de cometa si va trage cu un fel de harpon spre cometa pentru a plasa un robot numit Philae pe suprafata sa. Philae va transmite date stiintifice inapoi pe Pamant pe masura ce cometa patrunde in sistemul solar si se apropie de soare.

7. Dawn

Prima misiune care a vizitat si a orbitat in jurul celor doua cele mai mari obiecte din centura asteroizilor (situata intre orbita lui Marte si cea a lui Jupiter) a fost nava spatiala Dawn, care a vizitat deja primul obiect, si anume asteroidul Vesta. Lansata in 2007, Dawn a ajuns la Vesta pe 16 iulie 2011 si a orbitat in jurul sau pana in iulie 2012. Atunci, nava spatiala si-a aprins motoarele inovatoare si a pornit catre cel de-al doilea obiectiv, planeta pitica Ceres. Dawn va ajunge pe aceasta planeta in februarie 2015 si o va studia pana la sfarsitul acelui an. Dawn a fost prima nava spatiala care a utilizat un motor cu propulsie de ioni. Acest tip de motor creeaza tractiune cu ajutorul ionilor accelerati. Motorul utilizeaza ioni electrostatici sau ioni electromagnetici pentru a genera forta de tractiune intr-un ritm lent, prin propulsarea ionilor prin spatele motorului. Desi forta de tractiune generata este foarte mica, aceasta este extrem de eficienta si utilizeaza combustibil in cantitate minima. Pentru a functiona, motoarele trebuie sa se afle intr-un mediu lipsit de alte particule ionizate – spatiul fiind un prim exemplu al unui astfel de mediu ideal pentru acest tip de motor. Ceres si Vesta sunt asemanatoare prin faptul ca ambele sunt obiecte mari situate in centura asteroizilor, insa acestea difera prin compozitiile lor. Intrucat obiectele din centura asteroizilor sunt banuite a reprezenta felul in care era sistemul solar la nastere, un studiu amanuntit al acestora ar putea dezvalui multe lucruri despre cum a fost creat sistemul solar.

6. 2015 – un an foarte aglomerat

Eclipsa de LunaAnul 2015 va fi unul interesant pentru pasionatii de astronomie. Acest an incepe cu o eclipsa totala de soare, care va avea loc pe 20 martie 2015. Eclipsa va putea fi vazuta in centrul Oceanului Atlantic de Nord si se va deplasa catre Groenlanda inainte se a se incheia in nordul Siberiei. Cel mai bun loc pentru a vedea eclipsa va fi in Marea Norvegiei, la est de Islanda, nordul Angliei si vestul Norvegiei. Acest eveniment va fi urmat de o eclipsa totala de Luna, care va avea loc pe 4 aprilie, si va putea fi vazuta in America de Nord, America de Sud, Asia de Est si Australia. Pe 14 iulie, noua nava spatiala New Horizons se va apropia cel mai mult de Pluto. Apoi, pe 13 septembrie va avea loc o eclipsa partiala de soare care va putea fi vazuta in unele parti ale Africii, Madagascar si Antarctica. Data de 28 septembrie ne ofera cea de-a doua eclipsa lunara a anului 2015, aceasta putand fi vazuta in cea mai mare parte a Americii de Nord si de Sud, Africa, Europa si Asia de Vest.

Pe 11 octombrie 2015 planeta Uranus se va afla in opozitie – cea mai apropiata abordare fata de soare. Aveti nevoie de un telescop bun pentru a vedea acest eveniment, insa fata planetei va fi iluminata complet de soare, facand-o mai usor de vazut. Anul se incheie cu trei conjuctii grozave. Conjunctiile au loc atunci cand corpurile astronomice apar pe cer foarte aproape unele de altele. Ele sunt usor de observat cu ochiul liber. Prima conjunctie va avea loc pe 26 octombrie – o conjunctie a lui Venus si Jupiter, la orele diminetii. Pe 28 octombrie, Marte intra in conjunctie si se alatura lui Venus si Jupiter pentru a forma o conjunctie tripla. Acestea vor arata ca un triunghi strans, in cerul de est, dimineata devreme. In cele din urma, pe 7 decembrie, planeta Venus se va afla in conjunctie cu semiluna, pe cerul de est, tot dimineata devreme.

5. Nava spatiala New Horizons

Dupa cum stiti deja, Pluto a fost retrogradata de la statutul de planeta la cel de “planeta minora”. Acest lucru pare ciudat pentru multi oameni, deoarece Pluto are cativa sateliti, are o atmosfera si posibil inele la fel ca planeta Saturn. Nava spatiala New Horizons este cea care va ajunge sa exploreze Pluto. Lansata in 2006, New Horizons a calatorit deja 3 miliarde de kilometri si inca mai are aproximativ 1.6 miliarde de kilometri de mers pana sa ajunga la Pluto – a trecut pe langa orbita planetei Uranus si se afla pe ultima “suta de metri”. Cat de departe se afla New Horizons de Pamant? Lumina de pe Pamant are nevoie de trei ore pentru a ajunge pe nava, prin urmare, comunicatiile de la Pamant la New Horizons si inapoi la Pamant dureaza peste sase ore. New Horizons va ajunge pe Pluto pe 14 iulie 2015.

New Horizons este cel mai rapid obiect creat de om – aceasta calatoreste cu 54 000 km/ora si acopera 1.6 milioane de kilometri de spatiu intr-o singura zi. La viteza actuala, nava ar putea ajunge de la Pamant la Luna in aproximativ 5 ore. Dupa ce va trece de Pluto si de satelitii ei, nava spatiala va calatori mai departe spre Centura Kuiper (o zona aflata in cea mai adanca parte a sistemului nostru solar unde asteroizii si cometele exista din abundenta). La fel ca nava spatiala Voyager, dupa ce va trece prin Centura Kuiper, New Horizons va continua sa mearga inainte pana cand va ajunge in spatiul cosmic.

4. Voyager Voyager

In anii 1960, oamenii de stiinta si-au dat seama ca in anii 1970 va exista o oportunitate unica pentru explorarea spatiului, datorita alinierii celor patru giganti de gaz, in asa fel incat o nava spatiala sa le poata vizita pe toate una dupa alta. Asemenea alinieri sunt foarte rare, iar pentru a profita de acest lucru, NASA a lansat navele Voyager 1 si 2 in anul 1977. Ambele nave spatiale au vizitat planeta Jupiter si apoi s-au indreptat spre Saturn. Pentru a privi satelitul Titan mai indeaproape, traiectoria lui Voyager 1 a fost setata astfel incat sa nu treaca pe langa Uranus si Neptun – dupa ce a parasit planeta Saturn, nava a mers intr-o directie care a scos-o din sistemul solar. Voyager 2 a continuat misiunea si a realizat intalnirile istorice cu Uranus si Neptun. Ambele nave spatiale continua sa functioneze si pot astfel sa raspunda la unele din intrebarile cele mai de baza legate de sistemul nostru solar – unde se termina sistemul solar si unde incepe “spatiul cosmic”? Daca totul merge bine, am putea afla raspunsurile la acele intrebari in doar cativa ani.

In 1998, Voyager 1 a depasit nava spatiala Pioneer 10 si a devenit cel mai indepartat obiect facut de om, trimis vreodata de pe Pamant. Deoarece calatoreste mult mai repede decat Pioneer 10, afirmatia de mai sus va ramane valida, in afara cazului in care Voyager 1 se ciocneste de ceva in spatiu. De la inceputul lunii februarie 2012, Voyager 1 se afla la 180 de miliarde de kilometri distanta de Pamant, miscandu-se cu o viteza de aproximativ 51 000 km/ora. Aceasta se deplaseaza cu 10% mai rapid decat Voyager 2. Insa, chiar si la aceasta viteza, va dura inca 73 600 de ani pentru ca nava sa ajunga pana in apropiere de o alta stea (Proxima Centauri). Voyager 1 nu se indreapta in nicio directie in mod special.

Soarele are un impact masurabil asupra spatiului indepartat aflat dincolo de orbitele planetelor, din cauza vantului solar. Aceasta este heliosfera. Insa exista o limita la cat de departe poate merge vantul solar inainte de a fi intalnit si neutralizat de vanturile stelare din spatiul inconjurator. Acesta este punctul pe care navele Voyager il cauta. Nimeni nu stie unde este situat acest punct numit heliopauza. Se asteapta ca Voyager sa ajunga la heliopauza intre anii 2012 si 2015. Voyager va masura zona de terminare daca instrumentele sale vor continua sa functioneze (oamenii de stiinta cred ca vor rezista pana in anul 2025). Insa Voyager a trecut deja pe langa doua zone importante.

In anul 2004, Voyager a trecut de punctul din heliosfera in care vantul solar incetineste pana la o viteza subsonica (in raport cu alte stele), datorita interactiunilor cu mediul interstelar local. Dupa acest punct, nava spatiala Voyager a intrat in “heliosheath” – o zona de interactiuni turbulente intre soare si spatiul cosmic. Voyager a facut deja cateva descoperiri uimitoare despre aceasta regiune necunoscuta a spatiului. Intr-o zi, poate in cateva luni sau in cativa ani, una din navele Voyager, probabil Voyager 1, va parasi heliosheath, va trece prin heliopauza si va deveni primul obiect trimis de pe Pamant care sa devina cu adevarat o nava spatiala interstelara.

Nava spatiala Juno3. Juno

Multumita misiunilor Voyager si Galileo, acum avem o intelegere mult mai buna a planetei Jupiter, cea mai mare planeta din sistemul nostru solar. Aceste misiuni au studiat indeaproape satelitii lui Jupiter, inelul sau si alte obiective importante. Ceea ce oamenii de stiinta doresc sa obtina cu ajutorul misiunii Juno este determinarea formarii planetei Jupiter si a modului in care aceasta a evoluat in gigantul de gaz de astazi. Misiunea Juno va masura cat de multa apa se afla in atmosfera planetei si va examina norii acesteia in profunzime pentru a determina compozitia, temperatura, modelele si miscarea norilor etc. Aceasta va studia campul gravitational si campul magnetic ale planetei masive si deasemenea polii nord si sud unde Jupiter are propriile versiuni de aurore.

Juno ii va ajuta pe oamenii de stiinta sa inteleaga mai multe despre cum a fost creat sistemul solar, Jupiter fiind considerat a fi cel de-al doilea soare al nostru care nu s-a aprins niciodata. Aceasta misiune ii va face pe oamenii de stiinta sa inteleaga de ce s-au format si exista planetele gigante de gaz, in comparatie cu planetele stancoase interioare. Juno a fost lansata pe 5 august 2011 si va ajunge pe Jupiter in iulie 2016. Aceasta va orbita in jurul planetei si o va studia timp de un an.

2. Tranzitul planetei Mercur

Desi nu este la fel de rar ca tranzitul planetei Venus, si nici la fel de usor de vazut de pe Pamant deoarece Mercur este mult mai mica si se afla mult mai departe de noi, tranzitul planetei Mercur este un eveniment ce nu trebuie ratat. Tranzitul lui Mercur este mai frecvent deoarece aceasta planeta se afla mai aproape de soare si orbiteaza in jurul lui mult mai rapid. La fel ca in cazul tranzitului planetei Venus, de pe Pamant, observatorul va vedea un punct negru (Mercur) care trece prin fata soarelui, de la dreapta la stanga. Tranzitele lui Mercur au loc in jurul zilei de 8 mai sau 10 noiembrie. Urmatorul tranzit va avea loc in anul 2016. Tranzitul complet va putea fi vazut in partile vestice ale Europei si ale Africii si in partile estice ale Americii de Nord si de Sud. Tranzitele planetei Mercur au loc tot mai tarziu in timpul anului – in anul 1585, acestea aveau loc in lunile aprilie si octombrie.

1. Telescopul Spatial James Webb Telescopul Spatial James Webb

Telescopul Spatial James Webb (JWST) este inlocuitorul planificat al Telescopului Spatial Hubble, care inca functioneaza perfect. Telescopul este numit dupa James Webb, cel de-al doilea administrator al agentiei NASA si liderul principal al programului spatial Apollo. Acest telescop va avea capacitatea sa realizeze imagini vizuale si in infrarosu. Telescopul Spatial James Webb va continua munca Telescopului Hubble in ceea ce priveste cautarea si observarea celor mai indepartate obiecte din univers – obiecte prea indepartate pentru a putea fi vazute de telescoapele de la sol. JWST va fi diferit de Hubble intr-un aspect foarte important – acesta este programat pentru a fi plasat intr-o pozitie stationara la punctul Lagrange 2. Acesta ar fi primul obiect mare facut de om care sa fie pozitionat permanent intr-un punct Lagrange.

Un punct Lagrange este una din cele cinci pozitii posibile in spatiu unde poate fi plasat un obiect si unde, din punct de vedere teoretic, acesta va ramane nemiscat (nu va devia de la locul in care se afla si nici nu va fi atras in orbita unui satelit, a unei planete sau a soarelui etc.). Ideea este de a pozitiona telescopul in locatia exacta dintre Pamant si soare, sau intre Pamant si Luna, astfel incat sa ramana acolo prin simpla forta a gravitatiei. Punctele Lagrange marcheaza pozitiile unde atractia gravitationala combinata a doua mase mari ofera exact forta centripeta necesara pentru a se roti odata cu ele. Pozitionarea Telescopului Spatial James Webb la punctul Lagrange 2 ar insemna ca acesta se va afla departe de Pamant si de interferentele de pe acesta (in special gunoiul spatial din orbita planetei noastre).

Cu toate acestea, pozitionarea telescopului in acel punct va insemna deasemenea ca astronautii vor fi nevoiti sa calatoreasca mult mai departe pentru a-l repara in caz de nevoie sau pentru a executa lucrari de intretinere. Congresul era cat pe ce sa taie finantarea pentru continuarea proiectului in 2011, dar si-a schimbat parerea. Proiectul este finantat in continuare si, deocamdata, se lucreaza la crearea partilor componente ale telescopului. Intr-o zi, JWST se va afla in spatiu si va face fotografii si mai bune si mai uimitoare ale spatiului profund, decat a reusit Hubble sa obtina pana acum.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s