Pictură


Pictura pe-o pânză veche şi-negrita
Pensula vieţii e aruncată prin cămară
Unde mi-s anii când nu voiam să pot picta
Unde mi-s zâmbetele copilăriei când cântam

Azi sunt pictorul vieţii mele
Desenez trăiri pe foaia imaculată cu pietre grele
Dau naştere interiorului să genereze
Flux de informaţie în liniştea asta cremene
Vreau să mai vizitez odată câmpii întinse
Cum vreau să-mi mai văd pe fata zâmbete
Sătul de bubuielile din cap cred c-o să cad
Cum a căzut Regimul Comunist şi n-o să văd
Gram de fericire ce să mai zic de iubire
O să fie haos general în poze mai vezi stelele
Sufletul mi-e în recesiune
Nu poate să răzbată e afundat în cruzime
Taine de bine doar în canoane
E goană după fericire coane
Splendid închei macheta vieţii mele
Culorile s-au întărit, s-au rupt şi pensulile mele

O altă zi, culori calde şi noi
Pânza e ruptă o ţes cu fir de aur vreau să pictez de noi
Să rămână o amintire când n-om mai fi
Să trăim şi după ce-om muri
Presat de liniştea din buncăr
Arunc un ochi pe afară şi văd în clocot
Zic pas la cafea mă dau pe compot
Complot între inima şi bătăiosul creier
Tremur din toate-ncheieturile nu pot să mai cutreier
Ceva mă-npinge sper să am abilităţi de pasăre
Poate că tot răul e axat spre cei puternici
Ei pot să ducă-n cârcă aceste piedici
În viaţa nu-i normal să te trezeşti după nişte legi
În mod normal ar trebui să mor
Rămân printre voi uşor pe acest nor

Etapa următoare şablonul s-a rupt
Pictez după urche, gesticulez mult ca un mut
Privirea mi-e-ntetosata o lacrimă sta să cadă
Unde-i Marius? Cel puternic ce zburdă
Din zori în seara şi niciodată nu spunea
Că a obosit sau că-i gânditor
Era un simplu om fericit şi promiţător
Uite că şi pe corp se vede maturitatea
Fire de păr albe îmi definesc entitatea
Anii copilăriei au cam stagnat
Sufletul pur s-a cam epuizat
Trebuie să fiu puternic şi mereu pregătit
În junglă modernă sunt un trofeu şi-s aţintit
Am nevoie de cei dragi să nu cădem de laşi
Zbor într-un ultim ocol şi nu se văd urme de paşi
Ţipetele astea-s pentru mine, Mariuse trebuie să te laşi.

Pictura pe-o pânză veche şi-negrita
Pensula vieţii e aruncată prin cămară
Unde mi-s anii când nu voiam să pot picta
Unde mi-s zâmbetele copilăriei când cântam

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s