Doi… au fost!


Povestea ar putea incepe cu titlul „unul”… insa uite cum timpul trece, oamenii se dezvolta, prind radacini si cresc falnici!

Da, erau singuri, atat de singuri incat in jurul lor se formase un zid indestructibil, plin de capcane, plin de mister. Mai simplu spus erau ei, cu eul lor! Nu credeau ca exista „berbec” sa sparga zidul… dar uite ca inevitabilul s-a produs. Ea l-a cunoscut pe el, el si-a desenat in suflet chipul ei…

Treceau zile, poate saptamani pana se vedeau, dar uite ca destinul sau poate doar inimile lor s-au apropiat mai ceva ca doi magneti. Uneori stari euforice, alteori sufletele le erau inundate de tristete. Amandoi loveau unde durea cel mai tare fara resentimente, nu stiau ca totul se intoarce ca un bumerang sau ca vor pierde ce niciodata nu vor mai gasi. 🙂

Zile, saptamani, luni, ani…au trecut si uite ca s-au apropiat. Universul fiecaruia era conturat dupa forma celuilalt. Erau DOI si n-ar fi vrut sa fie mai multi.Erau perfecti, credeau ca in viitorul apropiat vor fi de nedespartiti si nimic nu va intervine. Da! Totul era perfect, mesajele, biletelele, scrisorile trimise starneau zambete si traiau tot mai intens sentimentele dragostei lor.

Toti cei cunoscuti isi doreau sa traiasca o iubire asa intensa ca al lor, doar ca cei din jur nu aveau inimile deschise. Dar celor doi indragostiti nu le pasa de sagetile aruncate in ei. Isi doareau doar ca celalt sa fie bine.

Intro zi norii negri se napustisera asupra lor. Baiatul a fost nevoit sa-si paraseasca inima. Patria avea nevoie de curajul sau taria bratelor de fier pe linia frontului. Trei zile de la aflarea vestii fata a suspinat. Nu voia sa-l stie departe de tot ce ei au cladit in acest timp, insa urletul patriei il chema. Cu toata opozitia fetei a fost nevoit sa plece… 😦

Drumul a fost scurt. A picat in mijlocul actiunii. Zgomotul gloantelor ce-i treceau pe la urechi ii tinea gandul pasnic si plin de iubire in lanturi catre a lui IUBITA.Odata intrat in grupul ce acum ii era familie parca focul dragostei primea picaturi de apa peste… Ea era tot mai departe, scrisorile ce i le trimitea n-aveau niciun raspuns. Inima baiatului abia mai zvacnea… Era trist 😦

Raurile din campii duceau cu ele o apa rosie, sangele camarizilor producea un urlet tacut.Acum baiatul ucidea, ucidea pentru o a doua dragoste, o dragoste ce a intalnit-o pe neasteptate precum iubirea de acasa. Nici fata n-o ducea mai bine. Scrisori nu primise, inima i se stinse, iubirea lor oare era la sfarsit? Niciunul nu stia adevarul despre celalalt. Erau ca doi straini, doi necunoscuti ce candva erau unul. Fata avea teama ce-o seca, teama ca dragostea ei v-a zbura spre cer din cine stie ce camp de lupta.

Pe acasa el n-a mai trecut timp de doi ani! Fata fetei era zbarcita de necunoscut…In batalii, baiatul a fost acaparat de un rau, un rau ce il bantuia. Sangele nu-i mai era strain, ucidea cu furie. Dusmanii erau acum pe primul plan, fata cazuse in groapa uitarii. De la un inamic ucis a luat un Luger. Acel Luger avea sa schimbe tot.

Vreo patru ani baiatul n-a stiut nimic de fata, fata n-a stiu nimic de baiat. Dar uite cum razboiul i-a sfarsit si toti cei ce au supravietuit se intorc la casele lor. In fata curtii nu era nimeni, in pragul casei nu era nimeni, in curte nu era nimeni… dupa ceva timp din gradina, plina de praf vine fata. Cu ochi mari il priveste, el nu reactioneaza.Amprenta razboiului era puternic intiparita pe trupul lui. Nu si-au vorbit timp de cateva minute…Nu stiu ce-au simtit!

Stiu insa ca Lugerul avea sa puna capata acestei povesti. Printr-o miscare scurta il scoate din toc si fara nicio remuscare, fara niciun sentiment, fara inima TRAGE! Ochii calzi si umezi ai fetei se inchid, parul ca spicele de grau se revarsa pe prag…sangele se scurgea pe prispa. Erau imagini ce pe el il schimbasera in ultimul timp, nu-l intristau, nu-i dadeau nicio stare.
In incarcatorul Lugerului mai era un glont, sau poate doua insa cert este ca doar unul mai trebuia. Printr-o miscare la fel de scurta duce arma la tampla…priveste cerul, nu scoate vreun cuvant si trage. Cade exact peste fiinta ce cu atata patima l-a iubit si l-a asteptat acasa. Sangele lor curgea in valuri pe treptele prispei…

Nimeni nu va sti ce a fost in gandul lui sau ce inima fetei ii dicta in tot acest timp ce el a fost departe…Acum cu siguranta inima lor, ce era doar una pentru doi, nu va mai bate niciodata.Totul s-a stins precum ochii fetei s-au inchis.

P.S Arhip Andreea a contribuit la aceasta poveste! 🙂

Anunțuri
De Marius Crăciun Publicat în Noutati

7 comentarii la “Doi… au fost!

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s