Pată

Astăzi am avut o experienţă neaşteptată şi frumoasă ce-i drept. După un somn odihnitor m-am decis împreună cu persoana iubită să ne plimbăm în oraş prin soarele ce ne chema afară. Zis şi făcut. După o serie lungă de apelative cu tentă de copilărie adresate unul altuia facem cunoştinţă cu o prietenă, o însoţitoare de drum, o căţeluşă. Simpatică ce-i drept, albă cu câteva pete negre de unde am ales şi numele Pată, plină de viaţă a început să ne urmărească.

La început nu credeam că ea chiar ne va urmări dar tot observând că fugărea pisici, alerga maşinile doar în jurul nostru şi apărând mereu în mod neaşteptat atunci când ne imaginăm că se va opri într-un loc ne-a dovedit urmărirea.
Facem un mic popas pe faleză şi observăm că însoţitoarea noastră avea un chef de joacă teribil, aşa că i-am făcut pe plac. Ne-am jucat cu băţul, am alergat şi ne-am jucat cu ea pur şi simplu dar a revenit la fugăritul maşinilor şi al pisicilor. Ori de câte ori o pierdeam cu privirea în câteva secunde apărea în spatele nostru stârnind bucurie în sufletul nostru.

Am tot mers circa 1.5-2 km alături de ea şi ne doream acum să ne urmeze pentru a o răsplăti acasă cu ceva bun, dar altcineva a fost mai rapid ca noi. Aşa că Pata noastră a ales ceva bun de ronţăit şi ne-a părăsit pe noi. S-a aşezat într-un tufiş şi a început să-şi mănânce bunătăţurile, în ciuda chemărilor noastre. Am aşteptat puţin pe o bancă dar nu ne-a mai urmat. Restul drumului spre casă străbătut fără ea ne dădea speranţa că la fiecare pas făcut ea se afla în spatele nostru uimindu-ne că de obicei. Ne-am întors capetele de câteva ori dar nu era nimic… Cred că ne ataşasem de ea şi ne doream să fie mai aproape de noi de aceea ne-o doream pe lângă casa dar ea s-a dovedit a fi o căţeluşă rebelă şi liberă.

P.S Faceţi cunoştinţă cu Pată

Această prezentare necesită JavaScript.