Cenuşiu


Florile din vaza-i sunt uscate
Lasă-mă să-ţi ţin mâinile pe frunte
Să văd cum renaşte lumea moartă
Sicrie cenuşii în nopţile uitate

Plecat cu gândul de pe Terra
Sculptez prin minte chipul tău cum era
Zbor lângă un stol de rate
Gălăgie vreau în dimineţile parfumate

Par fumate toate clipele frumoase
Prin ceaţă nu zăresc chipuri zâmbind
Moartea ascute acum vreo şapte coase
Puţin şi repede şi viaţa a trecut clipind

Trandafiri cu coada însângerată
Pe mine alb, mintea fulgerata
Las să cadă iarăşi cortina
Vreau chipul tău reflectându-se în oglindă

Crezi tu că soarele ne vrea?
Luna noastră e tot mai grea
Lumea neagră scrie prea frumos
N-ai înţeles nimic, era pe dos

Aruncă-n pat ultima răsuflare
Lasă cearceaful să-ţi dea chemare
În dimineţile imediat următoare
Printre cafele ai nevoie de salvare

Prea multe feţe ce nu-mi vorbesc
Prea multe drumuri şi nu pot să ocolesc
Cred că totul nu se poate uita
Banca din parc acompaniata de un la la la

Cretin ascuns printre lumini
Tu poţi ce vrei tot să-mi spui
Că omul nostru-i schimbător
Din mut devine un bun orator.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s