Scoala prin ochii mei. Aspecte ascunse si ipocrizie.


Salut dragii mei! Am vreo săptămână de când mă chinui să scriu articolul ăsta. Un articol legat strict de şcoală şi educaţie, de întâlnirea mea cu şcoală şi de părinţii ce sunt mana largă.

Să începem uşor ca să nu mă încurc şi poate să înţelegeţi ceva. Ceva timp în urmă a fost dat la TV cazul învăţătoarei spagare care îi prostea pe părinţi. Nimic ieşit din comun, doar poate că la aflarea acestor ştiri unii oameni (printre care şi eu) s-au simţit împliniţi la gândul că au putut ţine în piept armata hoţilor din învăţământ sau mai bine spus din şcoli.

Totul e atât de simplu şi uşor de văzut. Profesorii (fără să jignesc pe nimeni) sunt nişte păpuşi care odată cu trecerea anilor devin păpuşi puternice. Păi să vă zic şi nişte cazuri reale. Unde am terminat eu liceu am avut mai multe diriginte şi în fiecare an se mai schimbau profesorii. Bun, nu asta este problema, problema apare atunci când înţelegi ce mecanism lucrează sub pielea celui care se presupune că trebuie să te înveţe. Păi o dirigintă dacă sună părinţii că ai făcut nu ştiu ce chestie (nimic interesant doar ca să se creadă că îşi face treaba) îţi cerea 5 lei că doar sună de pe telefonul personal… Unii profesori veneau la ore şi îţi povesteau întâmplările copilăriei lor şi numai prostii. Nouă într-un fel ne convenea atunci că nu ne predă, ne putea note din vânt şi totul era ok. Însă nu-i chiar aşa şi uite că trecem prin şcoală şi rămânem doar cu gândul cum să reuşim să plasăm o spaguta mică pentru promovare.

Trist, nu? Am avut o profesoară de matematică, care ştia că nivelul clasei este foarte scăzut şi uite un motiv întemeiat în mintea ei să ne lase baltă, şi baltă ne-a lăsat. Începutul anului şcolar replica ei era “Vrei să promovezi cumperi cartea” Şi noi cumpărăm cartea şi cu puţină linişte la ore erai promovat. Momentele drăguţe veneau când dânsa se enerva şi atunci noi eram păpuşi de lut. De la Tufe de Veneţia la capete seci nu era decât o mică pauză în exprimarea ei. Acum aş întreba-o eu: Dragă doamnă, cine e prost? Eu sau tu că le mănânci banii părinţilor din impozite şi tu nu faci nimic. Cine e Tufă de Veneţia? Nu te aud… acum nu îmi mai este teamă să vorbesc ca tu ai un catalog iar eu sunt marionetă din bancă…
Pe lângă experienţele absolut cretine cu mulţi profesori care n-au nicio treabă cu educaţia doar faptul că au continuitate în cariera îi stimulează să vină zilnic la şcoală/liceu, să aduc vorba şi de bani. Bani care se cereau pentru orice. AM FOST UN DUR ŞI N-AM DAT NICIODATĂ UN BAN.

Bani pentru gardian, bani pentru termopane, bani pentru parchet, bani pentru uşi, bani pentru orice. Nu dădeai erai ameninţat cu o vizită la directoare. Până într-o zi când i-am spus dirigintei că dacă îi dau bani îmi dă chitanţa? Era o linişte în jurul catedrei şi nici directoarea nu a vrut să mă vadă. Sincer să fiu eram văzut cam oaia neagră ca eu nu eram de acord cu nimic ce simţeam că mă fură şi mă prosteşte pe faţă.

Profesorii n-au înţeles că ei sunt prietenii ce îi vezi 7-8 ore pe zi, care trebuie să te sprijine necondiţionat şi când pot să îşi arate calităţile într-un mod constructiv. Ce e aşa greu să fii om cu semenii tăi şi nu un monstru. Toţi elevii să se închine când intri în clasă şi trânteşti catalogul şi începi să ţipi şi uneori le arăţi şi puterea ta fizică pe faţă. E greu? Nu, doar că e mai bine să fii “rege” autoproclamat că la etnii decât să fii parte din majoritate şi mâna de la mâna să construieşti un viitor. Sunt scârbit!

Cu toată opoziţia mea crâncenă de care am dat dovadă în anii de şcoală niciodată n-am luat bătaie de la învăţătoare (ca în special ăştia bat) Copiii fiind mici se sperie repede şi nu au puterea să povestească acasă, sau acasă sunt întâmpinaţi cu “Eu te-am făcut, eu te omor”
Am avut o învăţătoare în Şcoala Generală absolut… nu ştiu cum să-i zic. Odată a bătut un coleg cu rigla peste degetele de la mâini până când îi curgea sânge iar vreo două săptămâni dacă nu mă înşel a stat cu degetele pansate… Horror! Mi-am reamintit exact faza când am scris mai sus L

49% vina profesorilor/învăţătorilor, 50% vina părinţilor. Părinţii în marea lor prostie acută dau frâu liber învăţătorilor să le bată copiii. “Doamnă, dacă nu învaţă, bătaie” dar pe tine cine te bate când bei şi te duci la curve uitând cu desăvârşire ce înseamnă familie? RETARDAŢI

Pe lângă ăştia lipsiţi de termenul părinte, sunt şi aia care calcă prin şcoală mai des decât copiii. Văd dimineaţa în fata şcolilor maşini de care nici nu ştiam că există în România. Părinţi inconştienţi ce cred că astfel îşi protejează pruncii mai bine spus le bagă în cap că mama şi tata mă vor scoate din orice.
08:00, bunici, părinţi… duc copii la şcoală. Nu doar pe cei de clasa a I-a ci şi pe cei de clasa a VII-a J. Doamneeeeee J cum să duci un adolescent de mână în curtea şcolii?
12:00 acelaşi maşini şi tot bunicii ăia iubitori sunt prezenţi în faţa şcolii din acelaşi motiv că la ora 08:00. Nu-I problemă, peste ani ăştia te omoară pe trecere şi te conduc pentru că mulţi ca ei şi puţini ce pot pe forţele lor dar sunt ignoraţi că mama şi tata nu pot munci pe cât cer ei. RUŞINE! RUŞINE, învăţătorilor ce îşi mai aduna în buzunare pe lună vreo două salarii, cadouri şi pupici pe fese (ca să nu fiu vulgar).

Mă simt atât de mic când aud că sistemul de învăţământ te vrea deştept şi că îşi dau toată silinţa ca tu să poţi realiza ceva dar niciodată nu îţi exploatează cu adevărat iubirea ta faţă de şcoală.
Multă vorba şi pentru ce? Acum a venit rândul vostru să vorbiţi. Dacă aţi ajuns până aici, cer să laşi şi un comentariu cu părerea sinceră despre învăţământ/părinţii cu mâna largă/etc.

Anunțuri

16 comentarii la “Scoala prin ochii mei. Aspecte ascunse si ipocrizie.

  1. Ai mare dreptate cu tot ce ai scris aici, eu din fericire nu am păţit-o atât de rău, am profesori excepţionali (cu mici excepţii) mai ales în liceu! Dar cum am spus cu excepţii gen dirigu’ din liceu care nici până în clasa a 12-a nu ştia cum mă cheamă deşi eram în primii 5 elevi, deşi nu făceam probleme, dar pentru că eu nu făceam parte dintr-o familie mai cu renume (ca alţi colegi eram trecută la categoria copii răi) dar el a fost un caz izolat… şi a mai fost şi profa de mate din clasele 11-12, o tanti simpatică, draguţă, explica bine la început probabil să îşi facă reclamă pentru meditaţii, dar cum nimeni din clasă nu a contactat-o pentru aşa ceva a renunţat să ne mai predea! În rest nu am avut incidente, nu am dat bani, termopane, uşi, etc. s-au pus din bugetul oraşului (atât la şcoala generală, cât şi la liceu, mai ales la liceu fiind unul de prestigiu nu se putea altfel)… doar dacă stricam noi ceva plăteam. Dar ştiu că eu sunt un caz izolat!

    • Izolat si pe cale de disparitie. Nu prea se fac investitii din bani publici in scoli si licee. Citeam acum intr-un ziar local ca un parinte a pus din banii lui termopane pentru clasa unde invata copilul. Ce e asta? Nu cumva se incurajeaza intretinerea cadrelor didactice pe spatele parintilor?

  2. Ai abordat trei probleme spinoase ale educatiei, banii necontabilizati, bataia in scoli si parintii inconstienti. Voi incepe cu ultima problema pentru ca de obicei aceea este cea mai arzatoare si daca ne dorim ca totul sa mearga mai bine, trebuie sa incepem cu „educarea” parintilor.

    Cei mai multi oameni tind spre un motto, de cele mai multe ori gresit „Nu vreau sa fiu/ sa fac ceva orice/ sa gandesc/ ca parintii mei”. Nici eu nu vreau, dar pot invata de la ei. Pot lua doar lucrurile pozitive si atunci cand ma voi ocupa de educatia propriei odrasle voi incerca sa fac un lucru bun. O sa dau un exemplu: Daca parintii tai nu ti-au dat voie sa fii isteric, sa te arunci pe jos si sa faci ca toti dracii cand nu primeai ceva, ei bine hai sa mergem pe dictonul ” lasa maica, tre sa ii cumpar, ca doar e mic” Apoi ajunge la varsta la care face fitze la haine ” Nu port aia, ca e verde, o vreau pe aia ca e roz cu bulinute” si noi ne comformam la dorinta arzatoare a unui copil de 8 ani, care inca nu stie ce e cu el pe lume, ca in cele din urma sa vina sa planga in hohote „mamiiiii x-ulescu mi-a rupt bratara de aur/fularul cu sclipici/ sepcuta de firma” si parintele ajunge inevitabil la isterii nervi si draci, situatia desrcirsa anterior.

    Am facut o paranteza mai mare din dorinta de a arata greselile unora, greseli ce se vor rasfrange asupra copiilor si in cadrul scolii. Daca invataoarea a incercat sa il atentioneze sa fie ascultator, parintele se razvrateste ca are ceva cu odorul, daca ii da o nota mica [ adica 8] pentru ca nu a stiut sa spuna lectia pe care o avea oricum de invatat, parintele se razvrateste ca profesorul e tembel si da prea mult de invatat odorului, daca odorul tranteste o palma unui profesor pentru ca asa i se pare odorului normal, parintele il va felicita ” Desteptul lui mama, cum isi face el dreptate” cred ca aici sunt nenumarate problemele ce trebuie taiate din radacina. Parintii trebuie sa stie sa isi educe si sa isi disciplineze copii, pentru ca nu degeaba se numesc „cei 7 ani de acasa”.

    A doua problema spinoasa e bataia in scoala, bataie primita bineinteles de la profesor. Nu sunt de acord, asta nu e o forma de disciplinare, atata timp cat copilul va venii cu lectia de buna crestere de acasa. Da, acest comportament este nociv, exista foarte multe cai de disciplinare pozitiva. Aici cred ca pot incadra cel mai bine, lucrul cel mai importnat: copii au drepturi, DAR AU SI OBLIGATII!!!

    Problema banilor necontabilizati….. cu genul asta de oameni as da exemple,” pierdut locul de munca, fara a te reangaja vreodata in invatamant!!! ” … sau in orice alt domeniu daca stau bine sa ma gandesc. Din pacate pe multi ii impinge si lipsa salariului, pentru ca nu e normal ca un profesor competent sa castige aprox 450-500 de euro. Nu e normal si basta!

    Observ ca m-a cam luat valul, dar macar am realizat un raspuns, sa zicem, decent.

    Cu simpatie,
    Issel

    • Aveti dreptate in tot ce spuneti. Partea cu plozii tavalindu-se pe jos in dorinta lor arzatoare de a induiosa inima parintelui este absolut odioasa. Cred ca ar trebui o scoala si pentru parinti, sa nu se mai bata cu pumnii in piept ca ei pot merge pe apa (ati inteles unde vreau sa ajung)
      Daca elevul nu stie lectia ii pui nota pe care o merita, nu il bati, nu il jignesti si atat timp cat esti un model (profesorul/invatatorul) si elevul va fi urmarea muncii tale.

      Ma bucur nespus ca ati dezbatut problema ridicata de mine si va mai astept

      Cu drag,
      Marius Craciun

  3. Eu am iesit din sistem. Statul nu mai are nicio putere asupra educatiei copiilor mei si eu decid ce si cum sa invete. Eu aleg profesorii si materia. Poate daca mai multi parinti ar face asta, mai multi copii ar invata cu bucurie.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s