Vântul Turbat


Vântul turbat îţi urlă des prin cap
N-ai ce să faci crezându-te învins
Sunt anotimpuri şi oamenii de cap îşi fac
Privind prin ei focul din ţine tu ai stins

Vântul turbat urlă la geamul meu
Ţipă isteric, nu-l înţeleg mereu
Cu gesturi simple încerc să-l fac să plece
El nu şi nu şi uite vreme cum trece

Vântul turbat trece prin nefiinţă
Zguduie omul că adevărul despre credinţă
Singur cutreierând lumea mereu
Rămâne-n casă când sufletul ţi-e greu

Vântul turbat agita uliţa uitată
Aduce-n uşa frunzele din toamnă trecută
Mişcă greoi apa din baltă
Prin vânt şi foaia-i alungată

Vântul turbat îngrămădeşte oameni
Cu ochii-n jos şi urechile stinse
Împinşi greoi spre înapoi
Acum şi ochii văd cu genele închise

Vântul turbat m-a tot schimbat
Că cică toţi suntem la fel pe interior
El nu ştia că-mi vorbeşte superior
Şi uite cum reuşesc să-nfrâng vântul turbat

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s