Poezia Moare


Nuanţe de negru brăzdează cerul
Nu mai este nimeni să bată fierul
Viteaz cu braţele bionice
Visez erupţii cosmice

Bilanţul nu e pozitiv
Crează fete în programul negativ
Crispat de rezultatul eşecului scontat
E-o baltă în urma ce-am călcat

Rigid precum o placă de rigips
Tăiat în dinţi precum un chips
Mi-am tăiat branhiile să fiu uman
Am nevoie de alt vis să zbor peste ocean

Presat de-o cruntă mângâiere
Trecut prin farmecele unei zgomotoase tăceri
Lipit de-o faimă exclamând
Aici eroul nu e sfânt

Cuptor arid prin sufletul câmpiei
Sentimental golaş prin sufletul copilăriei
Risipesc mai des ce-mi este de folos
Ce rost mai are să devii ce nu ai fost?

Repet în gând un gând de ieri
Îl văd alb şi-mi alina dureri
E soarele ce-n ochi crează o uitare
Privindu-l am înţeles că poezia moare

Anunțuri

11 comentarii la “Poezia Moare

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s