Plouă


Aud cum cad din cerul negru,
Lacrimi şiroaie să-mi ude creştetul,
Privesc spre nori cu fruntea-mi ridicată
Aştept că altceva n-o să cadă

Privind mirat cum apa se prelinge
Şoptesc cuvinte reci inimii că frige
Crispat de-un aprig fior ce m-a trecut
E ploaia rece şi-s singur într-un amurg tăcut

Să plouă peste ale mele păcate
Să mi le spele sau să sper că nu le dau în spate
Şi într-o dimineaţă vreau negura şi noapte
Să-mi amintesc sub tălpi acele şoapte

Să plouă peste sate mohorâte
Ciobanii stau în corturi, oile-s plouate
La fel şi omul ce-a pierdut
Prin râuri, şiroaie se caută când a căzut

Să-mi uzi tu ploaie mâinile murdare
Să pătez greşit această foaie
Că altfel parcă totul merge prost
Într-un final să mă bucur de-un infern anost

Şi plouă, plouă, plouă… suspină cerul
De-o fi de fericire, de-o fi de tristeţe
Îl las să-şi înţeleagă în surdină gândul
Eu prefer singurătate, ploaie şi un câmp de linişte.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s