Schelet


A trebuit să mor ca să-mi cunosc trecutul
Stau întins pe-o masă rece şi o fac pe mortul
E totul rece şi abia aştept să-mi treacă
Ochii mei negri văd în faţă doar o fată moartă

Schelet plimbat prin tristele saloane şi am frisoane
Cunosc acum îmbrăcate în alb divine doamne
Corpul meu lipsit de viaţă are nevoie de serotonină
Dopamină, Mescalina poate puţin din toate cât să mă ţină…

Îmi vuieşte capul şi aud uşi trântindu-se
Ochii ei diafani cum se pierd pe mine răvăşindu-mă
Printre seringi lungi, lumini opale o văd tăvălindu-se
Rece sunt şi desfăcut şi vreau s-o simt mângâindu-mă

Vorbesc acum cu o doamnă neagră
Eu îi şoptesc, ea totul neagă
Îmi zice: „E vremea să ne plimbăm pe nori”!
N-aş vrea să zbor, vreau să mă pierd pueril în zori

Cunosc sanctuarul ăsta deghizat şi-l simt că minte
Visez cranii, membre inferioare, lacrimi uscate, inimi frânte
Nu vreau să mă vezi aşa pierdut
Dacă ai ajuns aici, fă bine şi ia-o de la început.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s