„Maxim Iubire”


Totul merge lin spre fin,
Vis de noapte, cald destin,
Mă abţin sunt copil, bărbat devin.
Spiritualitate, credinţă, fata cheamă-mă şi vin.

Robot cu mecanism stricat.
Când m-ai strigat eram plecat,
Rimez cu mine, adică am clacat.
Undeva în ceaţă, văd cavalerul pe cal cum aleargă panicat!

Cine mă îndruma când drumul
Se duce şi rămân singur pe Lună.
Spaţial sunt plin de litere,
Sentimente ce le-am dat la necunoscute fete.

Am sigur un semn de întrebare,
Mai bine cobor în pivniţă, scriu pe pereţi o întrebare,
Comercializez gânduri sadice.
M-am apucat să iubesc, înnebunesc, sunt gânduri tragice,

Cresc şi-s obişnuit mai mereu singur,
Într-o zi mă sting că eu sunt flutur,
Şi pe umeri vântul nu mă lasă steagul să-l flutur,
Ce gând, unde te-ai ascuns până acum?

Îmi revin în minte ochii ei negri,
Sunt liniştit când simt peste mine norii negri!
Toţi care mai de care mai mari,
Uneori am nevoie de sărutul furat, buze, suntem noi…

Culori negre într-un curcubeu şters.
Mă bucur că m-am împiedicat şi am încurcat mersul,
Unde mi-ai fost până acum…?
Zic de zile senine într-un fum.

Sunt sculptat în esenţă tare,
Am pe umeri greutăţile unor ani.
În care din copil am devenit brusc mare, mare…
Şi într-un final am nevoie de-o sărutare să termin această scrisoare.

Marius.C
06.12.2014

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s