Nopţi bătrâne


Noaptea bătrână îmi scaldă trupul
Ochii sunt sclipirea unui albastru infinit
Şi nici acum nu înţeleg unde mi-e trupul
Am dat peste amintiri cu mir

Mă simt răpus de vântul nopţilor bătrâne
Acum e timp, copacii coroana şi-o clătină
Se-nchină-n faţa mea şi faţa-ţi plină de regrete
Iubeşte-mă acum, fă-o cu patină

Îmi ling şi rănile că nopţile-s bătrâne
A mai rămas doar o secundă şi trupul mi-l afund
Sunt prea bătrân şi feţele mi se par tinere
Pentru ochii tăi albaştri, limpezi, mai am un singur cuvânt

Marius Crăciun

26.01.2015

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s