Dulceaţa este un chin


Aveam un vis dar în zori visul se destramă
Numele meu peste ani să strălucească pe o stradă
Că ultimul crin cu parfumul lui divin
Mă îmbăt în ultima dimineaţă, dulceaţa e un chin

Un soare visător strângând în braţe lună
Cuprind în privire abstractul lacului de acum o lună
N-am mai vorbit cu mine, iubesc să visez
Şi o floare îmi tot şopteşte că aberez

Acum că cerul mi-a rămas îndeaproape
Cutreier munţi, prin văi, prin ape,
Cu toate braţele adun în mine flori mărunte, curate, parfumate,
Să nu mă lase, să o iubesc şi să-mi pese
Că după moarte am simţit că rămân doar vise

Am mai trecut pe aici de 13 ori
Fum mult şi ceata dimineţilor cam reci
Suntem atât de singuri şi mă săruţi, parfumul lor de crini
Când am suspinat din trup pe cer am făcut complexe picturi

Azi m-am întors şi am căzut pe front
Mi-am reamintit că frunzele cad fără niciun afront
Din ce am văzut ieri, azi mi-a rămas doar să lupt
E plină câmpia de sânge şi în oglindă văd blană de lup

Marius Crăciun

08.05.2015

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s