Locul unde bolile psihice fac diferenţa


Hmmm, bine am revenit după 17 mld de ani de când nu am mai trecut pe aici, de când nu v-am mai salutat (chiar, salutări tuturor), mă înclin în faţa celor care mai aruncă un ochi pe aici. După formalităţile care includ formule de salut să trecem la analiza titlului.
Prin liceu auzea sintagma „ce a vrut să zică autorul”? Acum sunt autorul unor gânduri care de câteva săptămâni mă înţeapă prin colţul minţii. O să enumăr maxim trei aspecte cretine pe care le văd interesante. Să începem… :

Cum îţi dai seama că o boală psihică nu o rezolvă nici măcar preotul?

Păi, simplu ca „bună ziua” (care poate fi şi bună seară sau dimineaţă). Când ai probleme legate de comportament, probabil baza lor se regăseşte în copilăria pe care dragii tăi părinţi ţi-au oferit-o cu greu, cu uşor, cu nu-mi pasă. Acum că suntem contemporani eu nu simt nevoia să îţi accept fantasmele bazaconii care te conturează ca entitate muribundă, plină de caracter îmbibat în puroi… Bleah! Jalnic să avem speranţa că vom vedea curcubeu libertăţii intelectuale şi nu mă refer la curcubeu poponarilor infecţi. Asta ar putea fi un articol mult mai elaborat, dar momentul de a vomita peste ei nu este azi. Asta ca o paranteză lungă, plină de sictir, flegme…
Cum ziceam mai sus, nici măcar ninja zis preotul a tot puternic bişniţar, conducător de CLS nu îţi poate „ierta, curata” boala psihică. Aceasta intrată în sinapsele neuronilor care putrezesc în tine, nu o rezolvă nici tratamentul medicamentos zis: „să-ţi fie ţărâna beton”!

       Când eşti prost de mic, ajungând mare, te joci!

Asta este mai uşoară că cea de sus… Efectele copilăriei unde toţi băieţii te puneau în poartă la fotbal că erai retard, schizofrenic, gunoi acum le refulezi asupra celor din jur cu tentă de superioritate, cu efect de bumerang. Autoritate pe care tu consideri că o ai este doar o iluzie, o adiere a vântului prin cărări de munte pline de frunzele stejarilor. Frunzele le comparăm cu ideile bune… alege-o pe cea mai bună dintr-un infinit… Şah mat?! Întreb doar!

     Toţi suntem diferiţi, din fericire

Un aspect pe care mulţi dintre muritori nu văd este faptul că din FERICIRE suntem cu toţii diferiţi. Unii absolut cretini, alţii mini absolut cretini, alţii ne chinuim să supravieţuim cu „genii”, diamante neşlefuite. Per total nu e greu să-i îngropi în cretinisme, în mentalitatea colonialistă în care se scaldă licuricii. Câteodată mă întreb cum de dracului încă sunt liber, cum de nu am înfipt cuţitul în gâtul unui din asta cu drepturi, cu drept de vot, creier neted de patinează musca pe el… cum dracului de încă am puterea să-i accept că moluşte bipede? Mi-e jenă de curajul de care dau dovadă:):):)

Pe curând! Marius C

De Marius Crăciun Publicat în Noutati

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s