Infinit


Am ochii aţintiţi în stele
Şi petale scalda roua în ochii tăi
Mă înşir în inima ta că cele mai calde mărgele
Într-o ceaţă mă pierd cu tine în nemărginite vai

E un trandafir ce moare sub ale mele sărutări
Şi trupul fin se-ntinde pe ale mele palmele goale
Mi-e cald şi trupul, inima simt doar fiori
Prefer să cad în ochii tăi calzi că două icoane

Mi-e frică să nu greşesc udându-ţi florile din păr
Şi când eu par nepăsător să îţi cuprind mijlocul
Să nu vorbeşti dar să-mi agiţi orice demon
Când noaptea lin se lasă să îţi aprind în suflet focul

Divin spre ceruri ne-naltam
Şi pueril din aripi fluturam
De-i vis să fie infinit
De-i sentiment să fie infinit

25.12.2015

Reclame

Liber


Libertate in apus, libertate in compus
Parul ei divin de cald se întinde pe sub cearceaf
Şi mă mângâie, mă adoarme, palme calde faţa înmoaie
Nu mai am nimic de spus noaptea asta pierd un vis
Apoi eu o tot privesc
Calda, rece o vrajesc
Taine vechi neintelese , doua soapte fără regrete
Ea mă-ntinde sa nu fug, eu o prind rămâne fum
Apoi stele bat pe noi, tu mă vezi cu ochii mici
Dacă-s jos tu mă ridici, lângă tine nu am frici
Nici dureri, nici cicatrici.
Doar sarutul sa ţi-l muşc din soarele plin de sclipiri
Dintr-o noapte facem zi
Povesti multe, te ating ca sa zburăm
Am ucis şi timpul sacru ca aşa va fi
Sa rămână amintire dacă visul nu va fi

Sărută


Poţi sa îmi mănânci inima si sufletul
Musca buzele si lasa sângele sa îmbrăţişeze râul
Acum închide-mi ochii si dă-mi aripi
Fă-mă sa plutesc ca frunzele din frasini
E linişte si trupul îţi şopteşte sa te laşi
Pe braţele mele si sa plutesti spre vai vagi
Acum simte cum ma întind sub pielea ta
Toate florile le-am strâns să-ţi fac coroana
E timpul sa fugim spre nori
Du-te unde eu sunt deja
Cu sărutări sa iti gasesc in ai trupului fiori
Dar nu lasa inima sa moara înţesată de ai iernii fiori
E timp comun in neantul colorat
Si eu si tu avem acelaşi sentiment subjugat
De-al vremii neatins dar blestemat cuvânt

Luna amară


Scări jupuite de vreme
Si luna amara cerne cuvinte si lene
A rămas un cuvânt pe care eu nu-l pot spune
Acum eu pier si rămâne un soare ce va apune

Au tăcut frunzele ce nasc dorinţe
Si soaptele acum se pierd in necunoaştere
Amurg tăcut in briza necunoasterii
E lipsit sensul de un înţeles al recuperării

Se zbat in decadenta sentimente morbide
Se tot omoară trăiri pe scări jupuite
Luna amara a subjugat amorul dulce al biruintei
Acum tac eu, tac copacii, se spulberă speranţe.

E vid simetric in Universul mărginit
Eu tot pustiu in infinitul definit
Absorb amorul din creaţia divina
Doar răsăritul a rămas ce-o sa revină.

Marius Craciun

26-09-2015

Lume


Mirajul unui răsărit divin.
Întrebarea e de unde vin?
Şi unde merg paşii uitaţi pe pagini,
Când gândurile culeg flori de pe pajişti.
Sumbru un devotat soldat ce umbla,
Cu sabia ruginită, reflectă umbră,
Caii ţin coama sus, etalată, echilibrată,
Unii sapă groapa lor şi clachează.
Ars de raza pierdută
Umblă singuratic într-o redută
Repede sare petala florilor negre,
Negru, viaţa, liniştea, dispar zile.
Nu priveşte gândacul frunza
O mănâncă atunci când se întinde dunga
Lungul drum naşte creaţie şi metaforă într-o aberaţie
Este curată naşterea şi neagră calea aviaţiei

Junglă a domesticit omul paleolitic
Şi tot ea a făcut diferenţa dintre cei cu abilitate, apolitic
Sânge roz pe petale…
Unde sunt ale tale oase?
Trag cu glonţ zincat
Stai cu ochii larg închişi într-un palat
Să-ţi stea bine laţul pe gât
Este negru tot pe-o foaie ruptă
Dă în mine cu mortiere
Lecţii cu texte şi profesoare rele
Unde e băiatul purpuriu pe gânduri
Mintea are limită, uneori sare garduri
Luptă într-o formă incultă
Zgomot mult, liniştea surzeşte într-o lume muta.

Marius Crăciun

Aripă de fluture


Te-am învăţat să zbori şi fără aripi
Apoi te-am susţinut când ai început să te clatini
Te-am colorat în nuanţe vii de smarald
Şi te-am urmat unde norii nasc un curcubeu opac

Ai zburat în cercuri în jurul munţilor, zadarnic
Şi te-am privit cum înălţai al tău steag falnic
Te-am dus în văi pline de miraj
Şi am pus toate întâmplările într-un singur colaj

Apoi din aripa ţi-ai rupt culoare
Şi-n viaţa n-a mai urmat o zi cu soare
Ai tot urlat ca munţii nu-ţi aduc curaj
Şi din senin ai adus nori, ai rupt al meu sincer colaj

Am plâns când te-am văzut statornic într-o criptă cu schelete
Şi am pus câteva gânduri sincere pe pereţi
O noapte tristă, pui gândurile mele în balanţă cu regrete
Tu fugi, eu mor, rămâne o aripă de fluture…

Marius Crăciun
12.09.2015