Vantul


M-a trezit vantul. Pe balcon era un porumbel ce ciocanea plictisit pe acoperis. Penele ii erau zburlite in toate directiile si vantul ii atingea pielea.Prin cartier era un nor de frunze, toti copacii aruncau in stanga si-n dreapta cu frunze colorate, care mai insufletite, care mai moarte insa toate pline de aroma toamnei prelungite.Temperaturile foarte pozitive din ultimul timp au facut trandafirii mei sa aiba un ultim rod, iar acum ca vantul bate, parfumul lor imi patrunde in casa peste aroma de cafea. Asa ia nastere o mireasca ce-mi da mai multa haz decat o sarbatoare cretina ce se aproprie „halloween” (insa despre asta vorbim in curand).

Las toate asa cum noaptea le-a facut si trebuie sa simt vantul in fata. Pe balcon toate florile danseaza, as dansa si eu dar nu-mi place. Placerea mea e sa privesc sa-mi curat sufletul plin de ceata. Surprins observ ca nicio albinuta din cele de ieri nu mai erau prin flori, vantul turbat le-a gonit. Toate-s ascunse sau fiecare sunt pe la familiile lor.
Doi porumbei zgribuliti stau pe-o creanga aproape goala, vantul netrebnic le-a golit casa… si uite-i cum tot amandoi trec si prin bine si prin rau. Mare lucru tinand cont ca-s niste pasari, oamenii n-ar face asta vreodata 😦
100_4498
De cand privesc cerul si frunzele in hora toamnei cafeaua mi s-a racit. Simt nevoia sa iau si-o bluza peste tricou, vantul asta imi patrunde prin piele. Ma duc sa caut o bluza, revin in locul incarcarii bateriilor… 🙂

Buna dimineata soare!


Soarele, acel corp ceresc ce uneori imi intra in casa. Trece printre florile din balcon si dupa ce strabate micutul balcon poposeste in camera… Isi arunca razele peste tot :).

Azi, ora 10:00, ora matinala pentru mine. Niste albinute inca mai munceau printre florile mele, gandurile de aseara erau tot mai prezente. Repede dar nu chiar foarte repede ca atunci dadeam cu ideile de pamant :D. Hai, sus baiete! Repede open the dor… trebuie sa vezi soarele! In balcon razele dansau, albinutele zumzaiau. Intr-un cuvant viata! :X

Dupa ce am „dialogat cu el”, caut un betisor parfumat sa invalui camera intr-un aer ca valuri de fum sa bata in perdea… Las fumul cu mireasma de levantica sa ajunga si-n bucatarie, fac o cafea. Pacat ca nu esti aici, cafeaua e amara ca asa imi place. Ceaiul il beau diseara, dar pana atunci vreau sa fiu eu fara greutati si dor. Am sa trec eu peste toate, chiar daca toate imi lasa riduri de fata, las soarele sa le mangaie. Cate as mai zice, dar…

Vedeam cam jumatate din soare. Blocul imi lua cealalta jumatate. Acum sunt sigur ca pentru clipele frumoase trebuie sa traim, sa privim cerul nu sa batem cruci, dimineata sa fiu curat pentru o zi murdara. Dupa micutul dialog de dimineata, soarele a prins curaj si a intrat intru totul in casa. Da!