Artist în sărăcie


Poveşti din `91, când iarna îţi frângea inima
Căldura maternă, şi apoi inima de fier, trebuia să ştiu că n-o să reuşesc
Am copilărit unde soarele dansează în paşi de vals cu rouă
Acolo unde inima m-ar duce indiferent de soartă
Când pe la 5 ani rupeam zeci de perechi de tenişi visându-ne fotbaliştii din abţibilduri
Şi mai dădeam mingea pe la vecini şi uite cum ne rupeam şi spatele şi scânduri
Copilăria mea a fost paradisul!
Unde am cunoscut copii ce-au devenit repede bărbaţi
Şi unii fraţi au plecat prea repede, asta-i viaţa, ce să-i faci
Dar n-o să uit vreodată prima îngheţată mâncată
Prima fată sărutată, sau prima înjurătură pe ascuns dată
Dar toate trec, mă trec şi eu
Şi uite-mă bătrân dar vreau să mai zic de unde vin şi ce am vrut să devin
Divin nimic nu mai regăsesc
Când pe la 16 ani pentru prima dată era să mă prăbuşesc
N-a fost să fie, e soarta? Indiferent ce-a fost a vrut să mor mai târziu
Din 15 septembrie am tot tocat un liceu din care nimic n-am învăţat
Dar prea târziu am realizat că visele mele nu se leagă, practic am clacat
Am târâit două caiete vreo patru ani
În care aveam desenate flori şi mâzgăleam prostii de versuri
E toamna, totul a luat sfârşit…
La 18 ani era să mor a doua oară, dar nici atunci şi nici acum nu mă închin
Mai sus puteam să spun de partea întunecată
Morţii cu morţii, o lăsăm pe altă dată
22 de ani şi nu-mi mai găseam locul
Am petrecut o vară unde a început jocul
M-am întâlnit cu frate-miu care între timp a plecat
Odihneşte-te în pace, am trăit un basm fermecat
Şi a trebuit să revin unde inima nu vrea
Blocuri măreţe, străzi, gălăgie dimineaţa
Sunt complicat după cum spun mulţi
Dar mulţi nu ştiu că inima mea a mutat munţi
Pe la 23 era să mor a treia oară, vă mulţumesc, vă iubesc, n-o să vă uit vreodată
Triste amintiri din `91 în prezent
Dar sunt un dependent
De aceea nu dorm nopţile să prind soarele că-i singurul meu ascendent
Cu trăsături umane, mă mângâie, mă adoarme
Habar n-am ce va urma, şi nici nu-mi pasă
Ce a fost a fost, mă bucur că am trăit
Să fiu acolo unde orice vis mă duce
Artist în sărăcie, o dulce armonie.

17.04.2015
Marius Crăciun

Pe un peron


Orice om are fapte bune
Prin ce am trecut, anii m-au făcut băiat mare
Când plouă, soarele îl ţin în casă,
Să nu mă lase să mor, atinge-mă uşor,
Şi acele şoapte spuse prea timid
Câmpuri verzi, întinde-mă, cuprinde-mă…

Ultima dată când am fost aici,
Era întuneric, demonii trăgeau, mă-mpingeau,
Şi te căutam, ştergeam orice zâmbet trist
Cu toate că înţeleg şi mai bine n-ar fi fost
Apoi dintr-o lună am făcut mulaj,
Mă simt atât de liber de parcă n-am fost vreodată prin în ambuteiaj

Floarea, tu, şi puţin soare să nu mă laşi să mor
Dar zile-s puţine şi lupt să nu mor
Ca petalele au căptuşit inima mea
Parfumul de-al lor, parfum de-al tău, serotonină în mintea mea,
Eu n-o să plec, eu nu mă-nec
Şi tristeţea, tot ce-i rău am ascuns perfect

Ultima şansă am prins-o pe un peron gri şi trist
După atâtea staţii prin care am trecut înfrigurat
Trenul ăsta mă scoate din tunel şi-mi aud inima
Cum pulsează după luni tăcute, trupul se animă
Cu o ultimă sclipire desenez tabloul ce-l atârn pe-un perete
În zăpadă, ger, şi vânt am nevoie de suflete…

Marius Crăciun
30-03-2015

Simplu, regasirea


Ce ne mai tine in viata? Amintirile sa fie oare? Da, cu siguranta o amintire este ca o radacina bine infratita cu pamanatul, prin ea trec cele mai multe substante de care un arbore cu siguraya are nevoie pentru a ramane in viata. Un om ramane in viata si fara ganduri din trecut si amintiri din diferite familii (unele frumoase, altele horror)

De ce oamenii traiesc prin amintiri? Prin simplul fapt ca o amintire schimba monotonia zilei. O amintire este ca regasirea vietii dupa ce ai stat 30 de ani intr-un cavou. E mult spus o renastere dupa moarte insa o amintire te poate tine treaz o noapte intreaga fara ca vreun cuvant sa se repete… si uita-ma cu ochii in tavan…

Nostalgic!


Va intreb pe voi, dragii mei prieteni virtuali, voi unde va gasiti linistea? Eu unul o mai gasesc inca unde am crescut. Acolo la tara… in casa bunicilor unde si acum fiecare pas e cel mai puternic energizant, unde totul este imbibat de parfumul freziei, de farmecul copilariei… de amintiri!

Toti simtim uneori sa fugi unde inima vrea sa ne duca. Eu unul inca pot sa ma mai duc la casa bunicilor, inca mai am la cine… dar cand nu voi mai avea unde-mi voi incarca bateriile? 😦 Las timpul sa fuga, timpul copilariei il las sa-mi fuga prin cap pentru ca anii de acum nu vreau sa-i las sa treaca. E prea devreme sa fac pasi ce poate ii voi regreta. Pe langa starea generala super buna ce mi-o da viata la tara mai e si legatura cu bunica. Ea a fost langa mine in clipele copilariei ce nu se vor uita vreodata. Am scris pentru prima data pe masa ei, am dat primul sut intr-o minge in gardul ei ce era probabil poarta de pe un mare stadion. Acolo am venit ud pana la piele de la sanius. Acolo toamna eram murdar de must pe maini, acolo vedeam toamna cu omoara frunzele… si cate n-am invata si cate n-o sa mai invat cat printre noi va mai fi bunica!

Off! Mi-e dor de copilarie, mi-e dor de catelul ce l-am crescut de cand nici nu putea sa vada, mi-e dor orele de dupa-amiaza din scoala generala cand veneam acasa si stateam 5 min imbracat si cu ghiozdanul in spate in pat :). Ce vine n-ai de unde sa stii, nostalgic ma gandesc ca am pierdut varsta minune, dar am castigat multe. Sa tac ca sa fiu politicos, multe lectii de viata ce nici psihologii nu ti le dau, toate etapele astea imi vor ramane pe retina oricand si le voi analiza oricand chiar daca le stiu si tot le voi trai la intensitate maxima…

Poate vreodata va povestesc mai multe… cine stie, poate! 🙂

Amintiri


Timpul fuge şi ca-n cărţi nu-l poţi opri
Şi sper din sicriu să-ţi mai pot şopti
Versul ce n-am puţul să-l scriu…
Pentru că timpul m-a făcut să plâng după bani ca aş putea să fiu…
Tare, dar mi-e dor de amintiri
De zile, de tine, de soare şi stele aurii
Ochii palizi îmi plâng, prin mine fuge un gând
Fete goale prin margini de oraşe
Familii normale fără case, vise de cristal sparte
Sper să mor într-o noapte,
Să pot să fiu negru ca acea moarte
Să-i şoptesc tandru că am trăit din amintiri
Şi că aş putea s-o distrag de la furat suflete de copii
Am făcut ce-am putut pentru amintiri de când eram copii
Şi da, încă n-am murit,
2013, m-a prins falit, pentru că 3013 să mă surprindă împlinit

Amintiri diverse că evoluţia ŞŞ,
Totuşi fug de lacrimi tot mai des
Nu vreau să fac ce-am văzut prin fumul,…
De aia le mulţumesc mereu ca-mi-arata
Şi nu cad unul peste altu` că scrumul
Drept, tare şi mare nu-s lăsat la vatră
Soldaţi moderni plătiţi, eu ţin cu dinţii de amintiri
Precum am fost educat de-o doamnă încercată,
De vremuri, de amintiri, de fapte
Aşa ţin să duc mai departe omenia prin vorbe
Spun direct pentru cine vrea să audă
Şi cine n-aude să rămână de uimire mută,
Că nu-mi pun pene în fata vulpii
Cum nici carnea aspră n-o vor lupii
Sloganul vieţii e să-ţi trăieşti clipă,
În clipa de faţă amintirile fac diferenţa

Din `91 până acum ştii bine cât a trecut
Că anii şi timpul m-au dus poate unde n-am vrut
În vizuina ursului, tiptil, acum înţeleg mersul
Tresar dimineaţă să nu dăm nas în nas
Ştiu ce iese mare necaz…
Şi aşa trec amintiri prin faţa ochilor
Ani la rând vizuina îmbibată de mirosul urşilor
Şi blana lor ar sta bine pe mine,
Îmi dă putere, şi cale liberă spre bine
Simt ca somnul meu iepureşte va fi oprit
În ziua în care arma îl va face pe urs de neclintit
Atunci peste vizuina voi fi rege
Şi nicio lege nu opreşte un vânător fără de lege
Gata să-l lege şi-o amintire svacneste,
Lanţul se rupe, el fuge, hârtia legii n-are picioare să-l alerge,
Şi uite aşa amintirea l-a făcut în vârf de munte rege!