O viaţă să-ţi dovedesc…


Uite anii au trecut,
Poate la început nici tu n-a fi vrut
Să cântăm amândoi, că eroii după război.
În viaţa mea nu-ţi mai las trupul gol în vânt

Viaţa e trecătoare, uneori apăsătoare,
Ştii ce-i mai tare? Dimineaţa pe geam flori de gheaţă
Tu pe lângă mine îngânând două cuvinte: Bună dimineaţa!
Atunci inima tresare, o iubire nemuritoare.

Că patru ani nu-s de ici de colo,
Când poate puteam să fiu se drumuri solo
Tu ai rămas ca luna-n zorii zilei
Să întăreşti bine cărămida iubirii

Ţi-aş mai zice că unele zile au avut ceaţă,
Poate din cauza mea sau poate aşa e dimineaţă,
Că-s fericit când aud cum sună telefonul
Chiar dacă eşti plecată prin receptor îţi simt dorul

Şi nu mai pot nega nimic
Astrele dormeau când noi ne-am întâlnit
Ştiau că sufletul bate orice regulă
Te ţin pentru viaţa să ne facem cale prin negură

Dar în curând se fac patru ani
Patru ani în care am fost copii, maturi şi veterani
Patru ani în care pe cerul meu stelele sclipesc
Patru ani şi-o viaţa-n fată să-ţi dovedesc că Te Iubesc!

Iubire fara frica


Dupa berea asta rece,
Zic tot ce-mi trece,
Prin cap,zic de noi,iubire si de foi
Perne calde de parca patu` ne asteapta,
De parca totul e pregatit pentru o fapta
Poate ca azi trebuie sa impartim
Calde sarutari ,sentimente sa inmultim.
Sunt aici alaturi de ingeri
Sopteste-mi ce vrei pana-n zori
Noaptea asta-n doi, noi,amandoi
Si ne place jocul pacatos,
Suntem mai high ca pe Athos.
Nimeni nu te vrea cum te vreau eu,
Ca multi te aprecieaza, langa tine eu mereu
Start, mai usor, mai tandru, sacru
E inceputul cantecului cu tenta romantismului.

Cu tine scap de ispita,
Lumea asta e prea mica
Aceasta copila fara frica,
Mi-a spus ca ea e singura ce ma ridica!

Eu iti inteleg simplele gemete,
Nu prinde iar in cearceafuri soarele
Aceasta poezie e pentru anii in care,
Am trecut de la copilarie la dragoste,
La inima muntilor ce n-au cazut
Chiar daca multi ar fi vrut
Sa nu fii subiectul meu pentru poezii
Dimineata sa nu savuram cafeaua in doi
Dar asa pot sa ajung departe,
Aroma de femeie ce m-a inaltat din noapte
Si dezbracat merg prin multimea ce a aclamat
Ca doar Eminescu a avut o muza,
Taci! Iti savurez a ta buza
Hei! Taci, ne intelegem si din semne
Gesturi delicate pe chip cu detalii bine definite
Intinde-te, suntem aici pentru inca o noapte!

Cu tine scap de ispita,
Lumea asta e prea mica
Aceasta copila fara frica,
Mi-a spus ca ea e singura ce ma ridica!

Printre gloante ca-n razboi,
Mereu aduci pacea-n suflet,echilibru intre noi
Speranta vie,ganduri linistite
Cu tine scap de orice temere
Pentru noi noaptea-I prea mica,
Camera nu-I antifonta,fantome si urlete
Trupul tau uneori tremura,oare ii e frica?
Hmm! Stiu de ani grei
Acel soptit e tot ce vrei
Nu trebuie sampanie ,lumanari
Atunci unde ar fi timpul nostru,
Si zeii iti copiaza trupul,
E atat de scurt uneori timpul
In acest spatiu temporal suntem captivi
Cel mai mult vreau pe terasa il alte primaveri,
Aud suntetul ce ma anunta ca e pura iubire.

Cu tine scap de ispita,
Lumea asta e prea mica
Aceasta copila fara frica,
Mi-a spus ca ea e singura ce ma ridica!