De ce moare Romania?!


O întrebare cu o mie de răspunsuri şi totuşi atât de înceţoşată. România, ţară din sud-estul europei, desenată mulţi ani în Roşul Comuniştilor, a vrut să renască după `89, doar că populaţia a înţeles total greşit Democraţia.

Uite că am ajuns în 2014 şi ţi-e frică să mergi pe stradă de gherţoi cu lanţuri de câini la gât, maşinile lor au denumirea prescurtată în BMW şi sunt arme de ucidere în masă, mai precise ca un AK 47 de pe vremea CCR-ului. Trăim în ţara lui „şmecher de şmecher, valorosul, unicatul, prinţesa şi toţi lucrează la buzunarul lui tata sau la fabrica de acadele”, deci ce fel de popor suntem? Da, aţi ghicit, suntem un popor extrem de prost, extrem de îndoctrinat şi extrem de lipsit de creativitate. Ce vedem la maimuţe (astea cu două picioare) luăm şi noi repede drept model. Mă refer stric la caracterul infect, limbajul de mahala. O mahala plină de corturi, fuste colorate, tigăi şi furturi…

Suntem o ţară în care extremiştii au bale la gură şi se lasă linşi de câinii vagabonzi. O ţară în care numărul patrupedelor libere pe străzi se vrea egal cu populaţia. Nu mă refere la cele 19 milioane de locuitori care reies din ultimul Referendum, mă refer la cele 2 milioane de oameni care trebuie să trăiască în România, oameni mândri, oameni plini de iubire, cu bun-simţ, OAMENI, într-un cuvânt. Dar nu se poate pentru că societatea şpăgară, nepotismele, şi s.a.m. d nu dă şanse oamenilor care pot schimba mentalităţi. Mentalităţile nu se schimbă în bine în două zile sau cât ai pocniţi din degete. Mentalitatea se construieşte încă din pântece şi sfârşeşte odată cu momentul când trupul ţi se va odihni veşnic. Mentalitatea se poate omora însă şi la o vârstă mai înaintată simplu prin TV. Emisiunile de tot râsul ce sclipesc pe ecranele de 120 cm din corturile romanilor, nu au alt scop decât cel de a spăla uşor, subtil dar sigur creierele şi aşa lipsite de educaţie ale romanilor. Genul de emisiuni „Acces Direct, La Măruţa, Teo Show, Un Show Păcătos”, şi altele sunt hrănite de cele 19 milioane de locuitori de care vorbeam mai sus şi nu este nevoie de ei.

România mea moare, eu sunt cetăţeanul ei şi încet sunt strivit sub propria-mi cetăţenie. Duc un război în interiorul graniţelor. Mă lupt cu romani să le explic că urletul maimuţelor nu este muzică, şi că din asta nu trebuie făcut un mod de viaţă. Nici limbajul folosit de către „artişti” în bullshit-urile alea de aşa zise piese nu trebuie acceptat în vocabularul şi aşa subnutrit al romanilor. Vai de noi!!! Ăştia suntem cu ăştia defilam. Mă lupt să le explic că frumuseţea nu stă în fata web-cam-lui în timp ce bărbaţii din spatele celuilalt monitor se masturbează violent crezând că tu eşti o femeie. Corect ar fi să-ţi spune că eşti o penibilă, de fapt sunteţi mii de copile retardate ce vă pierdeţi tinereţea şi frumuseţea arătându-vă organele genitale şi părţile intime în faţa unui calculator. Amin şi pentru voi!

Că tot veni vorba de amin, ce să mai zic de instituţia supremă de manipularea a românilor trecuţi în special de prima tinereţe. Este vorba despre Biserică, acel bancomat ce soarbe banii şi aşa puţini ai bătrânilor pentru „miracole”, dar aici au şi ei vină lor. Ninja aia cu lanţuri de aur şi cruci până la buric nu fac altceva decât să mintă. Minciuni, dezinformare, jeguri de oameni şi alte ce îi definesc însă mi-e scârbă extrem de această instituie ce face din fantome „divine” formă de venit. Lăsaţi-mă să dau o flegmă în cinstea lor!

A murit tot din această ţară. De la păduri la ape, de la uzine la străzi, de la rezervaţii naturale la lucruri antropice, totul a pierit în 25 de ani de la Revoluţie care fie vorba între noi a fost cum a fost regizată. Lumea nu ştie să fie originală, plagiază că pe cei care îi vor vota în curând. Tot ce este mai rău le doresc şi îi urăsc pe toţi pentru că au făcut dintr-un loc absolut minunat groapa Europei şi noi ne scăldam în mocirla pentru că unde-s mulţi cretini restul suferă.

România mea moare!: (

Unde sunt cand tac?


In primul si in primul rand tin sa va salut, pe voi, pe cei care imi mai vizitati partea din mine numita si blog. Stiu ca n-am mai postat nimic de ceva timp (sa fie vreo 30 de zile de la ultima aparitie pe aici), si vad ca pana si modul tastare a textelor s-a modificat… In fine!

Sa va povestesc ce-am facut in ultima perioada? Pai, na, cam nimic. M-am angajat, muncesc, trag pentru bani, trag pentru un vis, trag pentru visele care-mi lumnineaza noptile si cand zic noptile credeti-ma ca stiu ce zic. Ora 04:25 este ora mea matinala de ceva timp incoace. Ha, ha!!! Si cainii maidanezi dorm, ce sa mai zic de „baietii de cartier” 🙂

Pe langa munca, vis, si ce-o mai fi, indiferent de ordine, mi-am achizitionat si un DSLR pentru pasiunea mea mai veche, fotografia. Sunt indragostit de fotografie dinainte sa fie la moda si toti pustanii sa aiba aparate atarnate in gat. Nu prea am avut timp sa-l testez extrem, insa pot lasa un link sa vedeti ce-am facut pana acum.
In ultimele zile au inceput sa moara frunzele, se asterne covorul toamnei, zilele sunt mangaiate de noapte din ce in ce mai mult iar soarele strabate cerul repede. Cred ca are vreo intalnire sau nu ne mai iubeste. Il gasesc din ce in ce mai rece, eu tac si el zambeste printre nori. Norii ii sunt cumva verisori? Nu-mi pasa, eu tac si el vine in dreapta mea sa-mi incalzeasca inima, sa-mi lumineze sufletul si la o adica sa-mi aduca noaptea plina de inspiratie. Ca tot a venit vorba de inspiratie as scrie o poezie, scriu zilnic zeci de versuri in cap dar n-am timp sa le pun si in rama, adica pe foaie. Sunt un poet lipsit de timp pentru creatie. POET? NUUU, este prea mult, sunt un agramat si un lipsit de inspiratie si creatie doar ca-mi umplu golurile din mine si eu sunt o sita.

Gata, ma las pe spate, tac si poate scriu ceva… poate! Va salut!!!

De băgat la cap. | Gândeşte apoi caută credinţa.


… cand eram mai mic, in zilele de sarbatoare, duminica si alte zile mergeam la Biserica. Nu stiam eu prea multe atunci. Nu stiam ce se afla in spatele acestor constructii grandioase. In Biserica o vedeam mereu pe profesoara de religie alaturi de familia ei cum canta. Ma uitam eu piezis, dar nu aveam idee. La scoala bagam rugaciuni dupa rugaciuni, pilde, fapte bune ale fantomelor sfinte, un barbos ce vindeca boli cumplite, invatam mersul pe apa, invatam cum sa faci vin in orice situatii, si ca vinul merge cu peste si paine… ha ha. Sunt sadic, stiu! Odata ajuns la varsta adolescentei am inceput tot mai des sa-mi pun intrebari. De ce barbatul poarta fusta (in speta preotul), de ce tine o camera inchisa in care mai trage cate o dusca, de ce merge printre oameni si acestia ii saruta mainile si hainele? WTF? Ce cacat e asta? Asta inseamna credinta?

Credeam ca prin credinta gasesc linistea interioara. Credeam ca prin credinta imi gasesc un echilibru… O credinta nu sta si nu a asta vreodata in picturi rupreste, cantece de fanfara ragusita, carti aparute ca prin minune, aspecte lumesti vazute tridimensional sau mai rau nevazute, batrani manipulati excesiv de caracatica ce se numeste BOR (Biserica Ortodoxa Romana), cersit obsesiv in biserici, pe la casele oamenilor, de ce lux pentru ninja (adica preoti, ca altfel nu poti sa le zici), de ce cele mai selecte scoli pentru puradeii lor si nicioadata nu se stie cat salariu are un preot, unde se duc banii din Cutia Milei, de ce nu primesti bon pe cele cumparate din biserici, de ce sume mari pentru cununii, botez, inmormantari si alte ceremoni… de ce? Lista poate continua la infinit, imi pot pune intrebari pe care nici cel mai aprins crestin nu ar putea sa le dezlege si sa-mi dea un raspuns plauzibil, insa imi este de ajuns daca stiu ca, credinta lor nu se intalneste niciodata cu ce au nevoie. Medici, stiinta, progres, schimbare, toate astea au un singur raspuns si anume: Dumnezeu a vrut!

Amin!

O budă de 25.000 Euro!


În America, s-ar spune că orice este posibil, însă România poate mult mai mult. Ieri într-un oraş din patria mama (îmi scapă numele), s-a inaugurat cu surle şi trâmbiţe un WC-ul „modern”. Acest WC-ul pe lângă faptul că este mult mai deştept decât cei ce l-au comandat, devine buricul pământului cât ai clipi.
De la moşi cu mucii în barbă la copii cu pampers la cur (deci nu le trebuie toaleta de 25.000 euro), au luat cu asalt impozantă, grandioasă, măreaţă şi sfânta budă. Intrau oamenii ca în Biserică, adică, cu frică să nu le fure vreun predicator mascat leafa 🙂 În fine, nu stau să caut în mintea nimănui şi nici nu vreau să aflu ce te-ar face atât de curios să intri într-un WC-ul care în restul Europei este de acum 20 de ani. Puţin probabil să aflăm câţi bani s-au mai „evaporat” pe lângă cei 25.000 mii de euro şi ce conturi s-au îngrăşat peste noapte. Asta ar fi cea mai mică şi nesemnificativă parte, atât timp cât cetăţeanul este fericit că o maşină trage apa după ce a scăpat de nevoile fiziologice…

Necunoaşterea oamenilor duce la astfel de inaugurări care nici n-ar trebui arătate la TV, ce să mai spun de ziare şi alte publicaţii. Ar trebui să fie ceva normal în 2014, tara membră a UE şi NATO şi bla bla. Vă întreb şi mă întreb; oare când ieşim din ţarcul în care s-au strâns doar persoane reduse mintal? 😦

România, pictată negru!


Avem pe steag noi trei culori
Nu ştim două cuvinte, da` ne dăm eroi
Suntem naţia prostită cu schimbarea
Am înţeles schimbarea, de aia iubim emigrarea
Avem la est vreo câteva rude plângând fără ecou
Suntem credincioşi ne-nchinam la Dumnezeu
Avem al sud maşini înmatriculate fără motor
Venim în ţară, acceleram şi la portofoliu trecem un pieton
Avem la est pe Laszlo ce ne iubeşte munţii
Ia iubit până au rămas ca la nudişti
Avem în nord al III-lea Război Mondial,
Nu-i bai, la TV o prinţesă îngenunchi după-un Mondial
Şansele României de ascensiune-s zero
Votează-ţi moartea şi plăteşti locul de veci cu multe zero
Îmi place să desenez din România mea,
Pastelul negru ce a acoperit omenia

Povestesc ce văd, ce-aud, ce simt,
Da` hai să povestim de învăţământ
Că-i la pământ şi toţi se plâng
Da` nu-i pământ când genii curg
Dar poate îndrumători fără drumuri, lipsa de culori
Un ştat de plată alb imaculat, în club să facă furori
Aruncăm bine din unii-n alţii
Dar oare nu-i mai simplu să schimbăm generaţii?
Taie-mi lumină, taie-mi internetul şi căldură
Visează verde primăvăratic pe pereţii cenuşii
Am sufletul lumină, creierul informaţie şi inima căldură
Dar eu sunt unul şi alte multe animale formează o turmă
Şi cât să mai privim spre o dorinţă?
Când toate merg uşor şi totuşi n-avem referinţă
Cât cer albastru să-mi mai bag în casă?
Când casa e bântuită de oameni din altă rasă.

Am învăţat şi m-am îmbolnăvit
Dau fuga în Sistemul Sanitar ce e falit
Pe întâi octombrie părinţii plâng ca fata-i la medicină
După ani doctoriţa omoară, dar n-are nicio vină.
Ce? Ai vrut şi tu un mic calmant?
Hm! Plăteşte-l dublu, am buzunarul descheiat.
Mâine de vine cineva mă plâng ca nu se poate munci aşa, cumva!
Te uiţi mirat şi ai pe buze miliarde de-ntrebări
De ce mă minţi, mă furi şi mă omori?
Când din `89 în spitale nu se tratează, se omora
Ai vrut salariu mic, pacienţi dezinformaţi, afacere ilegală
Îi numeri pe degete pe cei ce fac o INIMĂ SĂ BATĂ!
România, pictată negru,
Se aud din vai urlete ce brăzdează cerul
Să nu uităm că încă din laşi se aleg eroi
Indiferenţa e armă ce face diferenţa între NOI!

Fie foamea cât de mare, la TV e relaxare.


Titlul poate fi luat drept tema pentru acasă. Nu ştiu şi nu înţeleg de ce oamenii se închid în lucruri fără structura şi fără temelie, doar pentru simplul fapt că acea activitate „te relaxează”. Mai corect ar fi să spunem că te prosteşte. Nu văd rostul televiziunilor, care cei drept apar cu zecile peste noapte, doar de dragul dezinformării şi a implantării subculturii în mintea şi aşa golaşă ca un pui a românilor.

Deci nu mai pot cu Bianca şi cu iubirea, dragostea, amorul, amanţi… Bun. Cu toţii ştim că e marketing şi contractul pe care ea îl are cu televiziunile este semnat pe o perioadă mai mare de timp. Până nu ia sfârşit perioada ea nu dispare din ochii umezi ai romanilor ce o îngrijesc chiar dacă sunt departe. Dacă mi-aţi citit blog-ul aţi găsit un articol cu PERLE DE LA BACALAUREAT, în care fetele îşi doreau să ajungă precum Bianca, Crudu şi care mai sunt. Astea sunt modelele societăţi în care trăim. O societate bazată pe stoarcerea săracilor de puţinele resurse şi punerea lor în conturile bancare ale televiziunilor şi aşa multe şi proaste. Aceasta Bianca nu este decât o transformare şi un experiment al medicilor, dacă, căutam puţin în istoricul ei o găsim pe la Din Dragoste, unde arătă absolut hidos (nu că acum o fi vreo prinţesă). De ce oamenii aduc îngăduinţa acestor personaje care în mod corect ar trebui excluse în secunda doi în care se prezintă la televiziuni pentru a se face remarcate? De ce? Răspund tot eu şi o fac prost că de fiecare dată. Romanii şi aşa loviţi de soarta ce cu propriile mâini şi-o fac, accepta aceste (mă abţin foarte tare să nu le spun pe numele adevărat) fete pentru că nu găsesc nimic mai bun de bârfit dimineaţa la cafea. Oamenii sunt extrem de slabi şi extrem de dezinteresaţi de adevăratele probleme. Cu toate că nu toţi suntem experţi ar trebui să încercăm să dezbatem orice problemă indiferent de domeniu atât timp cât ne priveşte în mod direct.
Simplu şi eficient pentru roman este pet-ul de 2,5l de bere, seminţele, laturile de la TV şi viaţa precum un cadavru cu o fărâmă de viaţă. NU! Nu asta este o viaţă şi un trăim prin care dorim aspiraţii şi intenţii care să aducă experienţă, profit, bunăstare s.a.m. d Oamenii în marea lor majoritate accepta aceste lucruri pentru că în cercul în care se învârt asta se priveşte, muzica de duzină se ascultă, ideile şi dialogurile sunt omorâte încă din faşă de 100 de rachiu, şi nimic nu se conturează pe linia verde care să-ţi dea măcar senzaţia că eviţi manipularea colectivă.
stop

Pe lângă gunoaiele de emisiuni cu vedete „rănite” pe care romanii le urmăresc cu mare spor şi drag, mai sunt şi aşa zisele emisiuni care pun în scena scenarii de pe meleaguri americane cu diferite cazuri sociale, emoţionale şi ce prostii le mai trec prin cap. Geta în înşeală pe Vasile cu nasul lor de cununie. Vasile se duce la Neculai cameramanul şi îi roagă să o urmărească pe Geta, pentru că el simte că îl înşeală dar este prea prost să depisteze singur situaţia şi cauza, aşa că Neculai are de muncă şi hrăneşte ochii subnutriţi ai romanilor cu un scenariu low cost, personaje plătite mediocru şi o acţiune din 1209. Ha ha! Merită aşa zişii „telespectatori” aceste lături, merită tot ce este mai prost şi mai rău pentru că plasma luată în rate printr-o rudă ce putea dovedi că are loc de muncă, nu se distruge singură decât doar dacă privitorul înfocat şi dependent de laturile ce se plimba printre pixelii televizorului nu face altceva cu inovaţia tehnologică şi o foloseşte doar pentru uz cretin.

Eu nu prea servesc TV. Internetul este cu mult peste asta dacă ştii să-l foloseşti. Aici găseşti tot ce ai nevoie în mod rapid, sortat pe cerinţele tale, strict legat pe temă şi cerinţa ta. Uneori, recunosc, mai deschid şi eu televizor şi mă îngrozesc de la prima secundă. După ce ies din şoc mă întreb în prostia mea eternă. „Oare ce înţeleg, cum cresc, ce vor asimila şi cum vor evolua copiii ce cresc în familii ce servesc televiziune cu lături la orice oră”. Sunt ei oare acea generaţie ce nu va face nimic util decât să viseze la tari din vestul Europei, unde buzunarele locuitorilor încă n-au cod de siguranţă, tablourile de milioane de euro (arta pură) să fie prilej de foc în comună Uitată de Lume din judeţul Prosti fără Număr… Oare când începem să dezvoltăm în ţară. Tinerii talentaţi pleacă în ţările vest-europene unde găsesc un salariu ce acoperă toţi anii în care citeau în biblioteci, toţi anii în care învaţă şi nu doreau să ajungă slugi la patronii ce 5-10 ani au furat Spania, Italia, şi acum te angajează doar pentru că n-are de cine să-şi bată joc, plus că afacerea este gândită după creierul vizitatorului de ţări străine ce a alergat printre maşini mai mult decât a dormit.

Am sărit puţin peste subiectul pe care l-am abordat încă de la început şi am ajuns la altele. Întrebarea mea este următoarea; De ce? Orice ar fi înainte de acel „De ce” răspunsul niciodată nu se va ridica la adevăratele aşteptări. Întotdeauna şi NICIODATĂ, NICIODATĂ România nu va fi o ţară civilizată chiar dacă noi ne dăm mari cunoscători de „civilizaţie” şi întotdeauna suntem mari şi tari, tăiem spânzurăm şi ambalăm. O minunăţie de ţară se duce de râpă datorită minţilor prăfuite ce sunt uitate prin cluburi, printre pahare de alcool, pe la video chat, prin maşini de mii de euro ce niciodată nu vor vedea rezervorul plin de combustibil, prin magazinele de unde romanii cumpăra haine ce imită brand-uri de lux şi se comportă ca atare după, adevărate monumente istorice lăsate în voia tăietorilor de fier vechi, minciuni politice odată la 4 ani, uzine furate cu sacul… şi câte şi mai câte. Ştiu sigur că am uitat multe lucruri care după ce voi termina articolul îmi vor veni în minte şi mă voi enerva că nu le-am trecut, însă ce este esenţial cred că aţi înţeles. Suntem cum suntem pentru că nu vedem şi în părţi. Avem ochii larg închişi şi aţinti spre lucruri ce nu aduc cai adiacente ieşirii din prostia cotidiană. Gradul de subcultura fiind unul foarte mare vocea mulţimii ce o ţii într-o palmă niciodată nu va fi auzit şi acceptată de către consumatorii obsesivi de lături. AMIN!
Scuzaţi eventualele greşeli de orice natură!

N-am nevoie de sarbatoare ca sa iubesc. Valentine’s day nu-i utila!


Se aproprie şi nu vreun sfârşit al lumii prezis de cine ştie ce muritor îmbibat în alcool, acum vine MAREA ZI A ÎNDRĂGOSTIŢILOR (pe rit american). Mâine mai exact va fi o debandadă generală-naţională în care toate fetele, băieţii (care iubeşte prinţese) şi mulţi alţii îşi vor arăta iubirea faţă de persoană dragă, pisica, aragaz şi ce mai vor ei într-un mod schizofrenic. Site-urile de socializare vor fi împânzite de poze, mesaje, desene care arata ataşamentul dintre două persoane, cu toate că cel mai demn şi mai frumos este să arăţi persoanei respective asta în particular plus că persoană de lângă tine va simţi când o iubeşti şi dacă are doi neuroni care încă mai produc sinapse, va şti să aprecieze şi să răsplătească gestul frumos pe care tu îl faci.

De ce n-am nevoie de o sărbătoare să ştiu că iubesc sau să demonstrez că iubesc? Păi simplu. În primul rând odată ce eşti cu o fată/un băiat mai devreme sau mai târziu asta dacă relaţia curge frumos şi ambii parteneri au tencuiala pe casă, va veni momentul când se vor înţelege din priviri şi sentimentele au efect efervescent când se afla unul lângă altul. Fie ea sărbătoare americană sau românească, toate sunt inventate sau mai bine spus preluate în mod abuziv de către mega comercianţii ce vor scoate profit financiar imens. De unde şi de ce? Pentru că romanul şi nu numai a înţeles prost iubirea. Iubirea mea faţă de persoană x nu poate fi contorizata în ciocolată, bomboane, flori, ursuleţi, BMW, casă, haine… bla bla. Nu, totul se simte şi mai important şi mai corect este să simţi că persoană de lângă tine nu stă cu tine pentru terţe motive aruncate sporadic în anumite zile „festive”.

Acum ce să zic, fiecare face ce doreşte şi cum doreşte. Pe mine mă scârbeşte faptul că zilele astea nasc mega interese din partea fetelor (în special) şi multă prostie şi dezinformare din partea băieţilor. Scurt şi la obiect ar fi să facem o sărbătoare a iubirii în fiecare zi, asta dacă persoana de lângă merită, dacă nu merită de ce mai eşti lângă persoană x? Lasă, elibereaz-o, dă-i frâu liber să-şi găsească fericirea şi alinarea, nu captura cu bomboane şi asta e valabil şi invers. Nu vă închideţi viaţă şi sentimentele pentru plimbări nocturne cu maşini luxoase, cluburi de fiţe, aere de diva pe când multe dintre voi nici nu aţi descoperit apă caldă.

Scoala prin ochii mei. Aspecte ascunse si ipocrizie.


Salut dragii mei! Am vreo săptămână de când mă chinui să scriu articolul ăsta. Un articol legat strict de şcoală şi educaţie, de întâlnirea mea cu şcoală şi de părinţii ce sunt mana largă.

Să începem uşor ca să nu mă încurc şi poate să înţelegeţi ceva. Ceva timp în urmă a fost dat la TV cazul învăţătoarei spagare care îi prostea pe părinţi. Nimic ieşit din comun, doar poate că la aflarea acestor ştiri unii oameni (printre care şi eu) s-au simţit împliniţi la gândul că au putut ţine în piept armata hoţilor din învăţământ sau mai bine spus din şcoli.

Totul e atât de simplu şi uşor de văzut. Profesorii (fără să jignesc pe nimeni) sunt nişte păpuşi care odată cu trecerea anilor devin păpuşi puternice. Păi să vă zic şi nişte cazuri reale. Unde am terminat eu liceu am avut mai multe diriginte şi în fiecare an se mai schimbau profesorii. Bun, nu asta este problema, problema apare atunci când înţelegi ce mecanism lucrează sub pielea celui care se presupune că trebuie să te înveţe. Păi o dirigintă dacă sună părinţii că ai făcut nu ştiu ce chestie (nimic interesant doar ca să se creadă că îşi face treaba) îţi cerea 5 lei că doar sună de pe telefonul personal… Unii profesori veneau la ore şi îţi povesteau întâmplările copilăriei lor şi numai prostii. Nouă într-un fel ne convenea atunci că nu ne predă, ne putea note din vânt şi totul era ok. Însă nu-i chiar aşa şi uite că trecem prin şcoală şi rămânem doar cu gândul cum să reuşim să plasăm o spaguta mică pentru promovare.

Trist, nu? Am avut o profesoară de matematică, care ştia că nivelul clasei este foarte scăzut şi uite un motiv întemeiat în mintea ei să ne lase baltă, şi baltă ne-a lăsat. Începutul anului şcolar replica ei era “Vrei să promovezi cumperi cartea” Şi noi cumpărăm cartea şi cu puţină linişte la ore erai promovat. Momentele drăguţe veneau când dânsa se enerva şi atunci noi eram păpuşi de lut. De la Tufe de Veneţia la capete seci nu era decât o mică pauză în exprimarea ei. Acum aş întreba-o eu: Dragă doamnă, cine e prost? Eu sau tu că le mănânci banii părinţilor din impozite şi tu nu faci nimic. Cine e Tufă de Veneţia? Nu te aud… acum nu îmi mai este teamă să vorbesc ca tu ai un catalog iar eu sunt marionetă din bancă…
Pe lângă experienţele absolut cretine cu mulţi profesori care n-au nicio treabă cu educaţia doar faptul că au continuitate în cariera îi stimulează să vină zilnic la şcoală/liceu, să aduc vorba şi de bani. Bani care se cereau pentru orice. AM FOST UN DUR ŞI N-AM DAT NICIODATĂ UN BAN.

Bani pentru gardian, bani pentru termopane, bani pentru parchet, bani pentru uşi, bani pentru orice. Nu dădeai erai ameninţat cu o vizită la directoare. Până într-o zi când i-am spus dirigintei că dacă îi dau bani îmi dă chitanţa? Era o linişte în jurul catedrei şi nici directoarea nu a vrut să mă vadă. Sincer să fiu eram văzut cam oaia neagră ca eu nu eram de acord cu nimic ce simţeam că mă fură şi mă prosteşte pe faţă.

Profesorii n-au înţeles că ei sunt prietenii ce îi vezi 7-8 ore pe zi, care trebuie să te sprijine necondiţionat şi când pot să îşi arate calităţile într-un mod constructiv. Ce e aşa greu să fii om cu semenii tăi şi nu un monstru. Toţi elevii să se închine când intri în clasă şi trânteşti catalogul şi începi să ţipi şi uneori le arăţi şi puterea ta fizică pe faţă. E greu? Nu, doar că e mai bine să fii “rege” autoproclamat că la etnii decât să fii parte din majoritate şi mâna de la mâna să construieşti un viitor. Sunt scârbit!

Cu toată opoziţia mea crâncenă de care am dat dovadă în anii de şcoală niciodată n-am luat bătaie de la învăţătoare (ca în special ăştia bat) Copiii fiind mici se sperie repede şi nu au puterea să povestească acasă, sau acasă sunt întâmpinaţi cu “Eu te-am făcut, eu te omor”
Am avut o învăţătoare în Şcoala Generală absolut… nu ştiu cum să-i zic. Odată a bătut un coleg cu rigla peste degetele de la mâini până când îi curgea sânge iar vreo două săptămâni dacă nu mă înşel a stat cu degetele pansate… Horror! Mi-am reamintit exact faza când am scris mai sus L

49% vina profesorilor/învăţătorilor, 50% vina părinţilor. Părinţii în marea lor prostie acută dau frâu liber învăţătorilor să le bată copiii. “Doamnă, dacă nu învaţă, bătaie” dar pe tine cine te bate când bei şi te duci la curve uitând cu desăvârşire ce înseamnă familie? RETARDAŢI

Pe lângă ăştia lipsiţi de termenul părinte, sunt şi aia care calcă prin şcoală mai des decât copiii. Văd dimineaţa în fata şcolilor maşini de care nici nu ştiam că există în România. Părinţi inconştienţi ce cred că astfel îşi protejează pruncii mai bine spus le bagă în cap că mama şi tata mă vor scoate din orice.
08:00, bunici, părinţi… duc copii la şcoală. Nu doar pe cei de clasa a I-a ci şi pe cei de clasa a VII-a J. Doamneeeeee J cum să duci un adolescent de mână în curtea şcolii?
12:00 acelaşi maşini şi tot bunicii ăia iubitori sunt prezenţi în faţa şcolii din acelaşi motiv că la ora 08:00. Nu-I problemă, peste ani ăştia te omoară pe trecere şi te conduc pentru că mulţi ca ei şi puţini ce pot pe forţele lor dar sunt ignoraţi că mama şi tata nu pot munci pe cât cer ei. RUŞINE! RUŞINE, învăţătorilor ce îşi mai aduna în buzunare pe lună vreo două salarii, cadouri şi pupici pe fese (ca să nu fiu vulgar).

Mă simt atât de mic când aud că sistemul de învăţământ te vrea deştept şi că îşi dau toată silinţa ca tu să poţi realiza ceva dar niciodată nu îţi exploatează cu adevărat iubirea ta faţă de şcoală.
Multă vorba şi pentru ce? Acum a venit rândul vostru să vorbiţi. Dacă aţi ajuns până aici, cer să laşi şi un comentariu cu părerea sinceră despre învăţământ/părinţii cu mâna largă/etc.