12 – 4.6


Aud paşii tăi cum tropotesc spre mine,
Din inima bătăi se scurg prin fire de nisip.
Ce sunt eu? Ce eşti tu fără florile din mine!
Şi buzele-ţi mimează un sărut pripit
Te mângâie gândul meu în nopţile de Mai…
Mai stai, mai stai tu vis frumos ce cânţi în inima bătăi
Se scutură cireşul în părul tău şi ochii se îmbată în parfumul lui
Eşti un vis fără sfârşit pe care viaţa mi l-a pus în faţă!