Stări


Duminică, ora 11:30, mă gândesc cu groază că intru la muncă în tura de noapte. Nu va urma o săptămână prea happy pentru mine, voi fi mega obosit, mega lipsit de orice poate să-mi energizeze trupul.

Ieri am avut toate stările posibile. Am trecut de la extaz la agonie, de la amintire la prezent, de la privit spre cer şi punându-mi o dorinţă la noapte albă pe malul Dunării. Uneori viaţa e frumoasă, alte ori Bacovia şi Franz Kafka presoară cuvintele lor în atmosferă şi ele nu fac altceva decât să îngreuneze mintea şi imaginaţia omului venit în această lume gol şi îmbrăcat pe parcursul vieţii cu ce doreşte şi cum doreşte. Mă refer stric la ce vrea să cunoască şi în ce mod o face, la ce iubeşte şi la cât de multă crede că lucrurile se pot întoarce cum inima o vrea. Totuşi trebuie să recunoaştem că Bacovia rămâne un poet excepţional, un poet ce mă inspiră. Asta ca o paranteză.

M-am abătut puţin de la subiect. Cum spuneam va veni o săptămână aproape horror, mega obositoare cu mega sictir pe fata mea. Neinteresante aceste aspecte… Totuşi rămân fascinat de cum inima începe să trăiască doar de la o simplă întâmplare. Mare e puterea cordului, mare e legătura dintre ce doreşte, ce oferă creierului şi ce văd ochii. Se duce o luptă pe un singur front, din aceeaşi tabără dar cu soldaţi inamici.

Nu m-am maturizat încă şi nu cred că o voi face prea curând. Încă mă simt de 15 ani, vreau să mă îndrăgostesc că la 18 şi să iubesc ca la 19. Prea puerile aceste gânduri însă în trupul bătrân se plimba încă un copil.

11695875_10204540061403486_6464998250504294009_n

EGO


Cuvinte multe dar puţine
Credinţa noastră nu ne simte
Trecuţi prin bariere de metal
Naşterea a fost singurul dar

Văzut cu ochi negri încruntaţi
Strig tare: Lăsaţi copacii, nu-i sculptaţi!
Văd trist păşind în valsul mirilor
Lacrimi strânse în pumnii copiilor

Crezând că orizontul m-a lipit
Cuvintele mereu în gând mi le-am şoptit
Simplist, egocentrist toate rimând cu un artist
Marius priveşte foaia pictată cu zâmbetul trist

Gonind mereu spre nicăieri
Pierd timpul preţios şi azi e ieri
Pe Dunăre apa curge invers
Să mă agit mai are sens?

Ridic la piept mizerie umană
Dau în dar multe palme pomană
Puţin, puţin ne apropiem de labirint
Uşor, uşor pleacă şi focul din chibrit

La limita ţintesc în centru
Cu o pelerină acopăr vântul negru
Florile de mai o comedie au creat
Din trei mişcări am înţeles şi am plecat

E haos, debandada şi dezmăţ
Şi nu mereu învăţatul are dezvăţ
Dar laudă-mă gura ca ţi-oi da friptură
Dar lasă-mă pe câmp să mai privesc o lună

Copilul Alter Ego nu-i deloc Eco
În tine şade pitulit e mare Ego
Crezi totul infinit fără fund
Omul e precum iarba când o tund

ŞI acum timid zâmbesc de sub panou
Mi-au pus în cap banner drept cadou
Încurcate-s căile de acces în România
De aia toţi găsesc ieşirea şi părăsesc omenia

Constrâns de apropiaţi ce au uitat
Că viaţa e scurtă şi important e ce ai creat
Şi uite-i privind temători spre un mare nume
Rămân să explorez comorile din aceste dune

ATUNCI şi ACUM


Atunci şi acum nu ştiu cum să vă spun
Că-s gânduri, amintiri, sentimente şi trăiri
E tot ce are omul pe un singur drum
Sunt paşi greşiţi rămaşi şi cei buni repeziţi prin fum
Eram copil şi nu ştiam că repede mai cresc
Mereu cu mingea şi îmi puneam întrebări des
De ce? Cum? De unde? Are sens?
În 15 septembrie ne adunau că la Congres
Şi uite toate mi-au trecut prin faţă
Şmecheri de doi bani şi atunci tot tari în clanţa
Învăţat de-o doamnă să evit conflictul
Până într-o zi când i-am învineţit ochiul
Frică de insomnie când nu m-a prins somnul
Atunci îi salutăm pe poliţişti şi preoţii smeriţi
Era bruma, frigă, ghiozdanu-i spate şi eram fericiţi

Acum e trist cum am mai zis
E-o lume rece, proastă şi meschină
Acum e negru tot ca pasta din pix
Toţi cred că schimbă lumea dacă se-nchina
Atunci noi nu visam la ce va fi
Cum nici acum tu mă vei citi
De ce? „Probleme” create ne dezbină?
Dai vieţi, familii, munca pentru fericire de duzină
E trist acum că mulţi au remarcat
Dar tot mulţi sunt proşti de neschimbat
Calcă-mă pe bătături să merg pe vârfuri
Fără sicrie pe străzi acum merg trupuri
Atunci stăteam în nucul înverzit
Nu ştiam că după muncă rezultatu-i cuvenit
Eram puştan şi nu uităm
Să mulţumesc şi pentru un măr murdar

Acum atunci ce să facem?
Când stele la 03:00 nu pot privi
Când într-un vacarm ne dorim să tăcem
Atunci am trăit şi mâine nimic voi şti
Privesc prin satul ăsta plin de blocuri
Vecinii toţi au binocluri
Stresaţi de mersul tău pe scară
Te iau direct o ciorbă şi abureşti în oală
Păi pe atunci era puţină egalitate
Puţini copii şi între mulţi fraternitate
La şcoala nu te învaţă nici atunci nimic frate
Ţine minte că unii profesori merită palme nenumărate
Atunci când toamna începea
Ştiam că acum e rost de joacă de-a şcoală
Acum e altfel şi scriu îngândurat
Cine ştie când mai pică un gând curat

Poveste unei fete


Povestea unei fete poate avea multe regrete
Poate fi plină de iubire sau fără sentimente
Ce-i mai dur e că amintirile rămân
Apasă pe umerii ei şi nu-i arata în faţă un drum

15.09.`91 prima ei zi de liceu
Nu ştie pe nimeni şi e cam greu
De atunci pe holuri l-a zărit
El avea mai târziu să-i facă sufletul fript

Nu-şi vorbeau, nu se cunoşteau
El o simţea a lui, ea cu colegii îl bârfeau
Treceau zile, treceau luni
Ochii lui până la ea făceau mii de drumuri

Din senin a venit vara lui `92
Deci primul an s-a terminat
Cum a început ei tot nu erau amândoi
Avea să aştepte trei luni sufletul îi era amar

El o visă, ea nu-l vedea
El o simţea, ea nu-l ştia
El o desena în suflet
Ea uneori avea viziuni cu el în cuget

Toamna lui `92 greu a venit
La liceu el ochii în aruncă spre infinit
Fata nu era în prima zi
Sufletul lui începuse a se înnegri

Două săptămâni el n-a văzut-o
N-a ştiut că în spital era
Pe trecere o maşină a lovit-o
Mergea agale, piciorul ei zdrobit era

Când a văzut-o ar fi plâns
Ştia că dacă o face nu o ajuta
Aşa că subtil el ia surâs
Erau pe drumul bun, iubirea înfiripă

Şi-a luat inima-n dinţi şi ia vorbit
De îl întrebi nu ştie ce au vorbit
Ştie acum că faţa îi dulce-n exprimare
Rămâne să se plimbe într-o zi cu soare

Trec repede doi ani şi mai au unul de liceu
Şi-au vorbit şi s-au plimbat mereu
Toţi îi ştiau de nedespărţit
Fata, băiatul formau un cuplu unit

În ultimul an totul a mers perfect
Sentimentele lor luaseră forma în direct
Nu se ascundeau şi îşi zâmbeau
Gânduri reci îi treceau, după liceu ce făceau?

E `95 în prag de iarnă
Un unchi îl angajaze dar din primăvară
Fata căzuse pe gânduri ca-n prima zi de şcoală
Băiatul se gândea să-i ofere o primăvară ca-n filmele de odinioară

Primăvara veni repede
Ghiocei sclipeau în ochii ei
Băiatul o simţea alături pentru o viaţă
Într-o dimineaţă, inel un buchet şi-o cere de nevastă

N-a ezitat o clipă şi a acceptat
Rămâne acum familia de întemeiat
Ea se scaldă în ochii lui
Pentru el era vremea copilului

E `98 undeva pe 1 noiembrie
Fata ţinea în braţe un bebe
Erau părinţi şi aveau de construit o viaţă
Nu ştiu de ce dar simt ceva în ceaţă

Soţul muncea din greu
Începuse să se certe mai mereu
Erau plini de datorii
Stăteau cu ochii în ziar să caute chirii

Certuri, bătăi nu mă era că la liceu
Fata pentru copil accepta tot ce era greu
Credea că nu poate să crească fără ea
În miezul nopţii ei dormeau, ea în baie plângea

Tot aşa vreo zece ani
Suntem prin `08 tot săraci şi fără bani
Mai nou băiatul vinde din casă
Găsise o fufă şi o iubea ca pe nevasta

Ea cam ştia ce se întâmplă
În faţa copilului nu voia să fie tristă
Era mai mereu la un pas de a claca
Într-o dimineaţă, un bilet, el plecase la aceas fustiţă

Era singură cu un copil
Datorii cu miile, pielea pe ea de crocodil
Nu mai mânca să aibă la copil ce dă
De bărbat nimic nu mai ştia

`11 şi ea a reuşit să se angajeze
Nu mai trăiau din greu, viaţa începuse să se aranjeze
Copilul îi crescuse şi se mândrea
Nu ştia că un demon la piept ţinea

Prostia din capul copilului avea să coste
Mama aflase că se droga şi asta avea să-i dăuneze
Nu-i mai dădea bani de buzunar
În sevraj dăduse în cap unui golan

Se certau des şi îi reproşa
Că ar fi bine a înceta a se droga
E o viaţă în faţă şi el o ignoră
Mama nu mai putea, în genunchi plângea

Vreo două săptămâni de certuri
Mama nu ştia ce să mai facă
Fiul din prostie înfige cuţitul şi vede neguri
Mama îi cade fără suflare n-are ce să facă

Agitat cu mama întinsă moartă-n pat
Nu ştie ce să facă şi e panicat
Deschide geamul şi vede o parcare
Zboară şi uite aşa o familie dispare

Iubeste nu lovi


Spune nu VIOLENTEI IN FAMILIE.
În anul 2009 în România, numărul victimelor violenței domestice era de 12.161 de persoane.Sotia ta nu este sacul tau de box, iar pe copil invata-l cum sa gandeasca, nu ce sa gandeasca.

În România există o lege care se adresează acestei probleme. Definiția legală a violenței in familie din articolul 2 al acestei legi este:

(1) În sensul prezentei legi, violența în familie reprezintă orice acțiune fizică sau verbală săvârșită cu intenție de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă o suferință fizică, psihică, sexuală sau un prejudiciu material.
(2) Constituie, de asemenea, violență in familie împiedicarea femeii de a-și exercita drepturile și libertățile fundamentale.

Această prezentare necesită JavaScript.

Ce-i mai bine să fii, nevastă sau amantă?


Sursa:Aici

3b9ab09a2ccc9a1d03779bc227e6928b_L
„Căsătoria este o instituţie minunată, dar cine naiba vrea să trăiască într-o instituţie?”. „Căsnicia este o oală cu capac, în care găseşti mereu acelaşi fel de mâncare”. „Certificatul de căsătorie este actul de deces al dragostei”. Glume sau nu, afirmaţiile fac parte din realitatea în care trăim. O realitate în care căsniciile durează din ce în ce mai puţin ori sunt scurte şi dese şi în care tot mai multe cupluri, indiferent de vârstă, aleg să trăiască ani buni într-o uniune consensuală – concubinaj. Indiferent dacă relaţia lor este sau nu legalizată, cei doi au drepturi pe care trebuie să şi le cunoască!
Potrivit statisticilor, căsătoriile se încheie după vârsta de 30 de ani, şi uneori venirea pe lume a unui copil îi împinge pe cei doi viitori părinţi în faţa altarului. Şi în cadrul concubinajelor vin pe lume copii. De exemplu, în luna martie a acestui an, în Galaţi s-au născut, potrivit datelor comunicate de Primărie, 247 de copii, din care 178 au părinţii căsătoriţi, iar 69 au părinţii necăsătoriţi. Mai trist este că zece fete şi şapte băieţi nu au paternitatea asumată! Iar în trei cazuri, mamele nu au împlinit nici 20 de ani!

În schimb, potrivit Primăriei, în luna martie, la Oficiul de Stare Civilă Galaţi au fost înregistrate 85 de căsătorii, aproape dublu faţă de februarie. Cel mai tânăr mire are 20 de ani, iar cea mai tânără mireasă – 19, ambii fiind la prima căsătorie. La polul opus, cei mai vârstnici miri au 78 de ani (el) şi 74 (ea), fiind la a doua căsătorie. Media de vârstă a mirilor a fost de 32 de ani, iar a mireselor de 33 de ani. În vreme ce 67 dintre soţi sunt la prima căsnicie şi 18 la a doua, 55 de soţii sunt la prima căsătorie, 11 la a doua şi una la a treia.

De ce se despart cuplurile

„Cel mai des se despart pentru că intervin părinţii. Păcat că nu există o lege care să-i condamne pe părinţii care se bagă în căsnicia copiilor. Lipsa banilor, lipsa de comunicare în cuplu cauzată de faptul că soţii nu mai au timp şi răbdare duc şi ele la ruperea relaţiei”, ne-a declarat avocata Domnica Toader. Pentru că despărţirea dintr-o relaţie, oficială sau nu, creează probleme, am decis să venim în ajutorul partenerilor şi să le arătăm ce drepturi legale au.

Egali în căsnicie

Potrivit legii, din momentul încheierii căsătoriei, soţii au drepturi egale şi îşi datorează reciproc respect, fidelitate şi sprijin moral. Atenţie, nu aveţi dreptul să cenzuraţi corespondenta, relaţiile sociale sau alegerea profesiei celuilalt soţ. Deci nu ţine cu „nu-mi plac prietenii tăi!”.
Conform Codului Civil, fiecare soţ poate să îi ceară celuilalt să îl informeze cu privire la bunurile, veniturile şi datoriile sale, iar în caz de refuz nejustificat se poate adresa instanţei. Deci nu ascundeţi fluturaşul de salariu sau cuponul de pensie!
Soţii sunt obligaţi să-şi acorde sprijin reciproc, să contribuie în raport cu mijloacele fiecăruia şi la cheltuielile căsătoriei dacă prin convenţie matrimonială nu s-a prevăzut altfel. „Deseori aud, la divorţ: soţia mea nu a avut serviciu, dar a crescut un copil, doi, trei. Şi pentru că nu a adus venituri, eu consider că am o contribuţie mai mare de 50 la sută, de 70-80 la sută. Legea spune clar că munca oricăruia dintre soţi în gospodărie şi pentru creşterea copilului reprezintă o contribuţie la cheltuielile căsătoriei. Dacă unul dintre soţi obţine venituri în plus prin editură de cărţi, prin lucrări personale, pictură, da, poate să invoce o contribuţie mai mare decât prevede legea de 50-50 la sută”, ne-a declarat avocata Domnica Toader. Potrivit avocatei, soţul divorţat are dreptul la întreţinere din partea fostului soţ (o pătrime din venitul lui net) dacă se află în nevoie.

Dragoste fără acte, dar cu obligaţii

„Căsătoria de probă”, uniunea consensuală sau, pe şleau, concubinajul nu sunt reglementate legal, deşi a existat o propunere de legalizare, uitată însă prin sertarele Parlamentului. Chiar dacă, aparent, cei doi parteneri îşi stabilesc drepturile şi obligaţiile, nu e chiar aşa. Codul civil reglementează logodna ca fiind „promisiunea reciprocă de a încheia căsătoria” şi care nu este supusă niciunei formalităţi şi poate fi dovedită cu orice mijloc de probă, fie că e vorba de martori sau de abonamente la utilităţi. Concret, un el şi o ea, care au 18 ani împliniţi sau cel puţin 16, dacă au acordul părinţilor, se pot muta împreună şi convieţui, în perspectiva unei căsătorii, dar sub auspiciile legale ale logodnei.

M-ai înşelat? Plăteşte!

Soţul care suferă un prejudiciu prin desfacerea căsătoriei poate cere soţului vinovat să-l despăgubească. Dacă, de exemplu, îl prinde pe El într-o relaţie extraconjugală, şi are probe certe, poate să ceară despăgubire. De exemplu, s-au cerut, la Galaţi, chiar două miliarde de lei vechi. Mai mult, în cazul în care divorţul se pronunţă din culpa exclusivă a soţului pârât, soţul nevinovat poate beneficia de o prestaţie care să compenseze dezechilibrul provocat de despărţire. Dacă au fost căsătoriţi 20 de ani se poate ajunge chiar şi la o rentă viageră plătită de fostul soţ.
Despăgubiri poate primi şi logodnicul rănit. „Partea care rupe logodna în mod abuziv poate fi obligată la despăgubiri pentru cheltuielile făcute sau contractate în vederea căsătoriei precum şi pentru orice alte prejudicii cauzate”, spune Codul Civil. Şi partenerul care l-a determinat pe celălalt să rupă logodna poate fi pus să „plătească”. De exemplu, dacă logodna se rupe deoarece El a fost prins în timp ce o înşela pe Ea, logodnica, adică fosta lui „viitoare soţie” poate să-i ceară despăgubiri precum şi darurile comune primite pe parcursul convieţuirii.

Partaj de voie sau de nevoie

Bunurile dobândite în timpul căsătoriei – dacă regimul matrimonial al soţilor este cel al comunităţii legale – sunt bunuri comune, în devălmăşie. Bunurile proprii sunt cele cu care vin soţii la momentul încheierii căsătoriei – zestrea, moştenirile, bunurile de uz personal şi cele destinate exercitării profesiei, drepturile de proprietate intelectuală, premii, recompense, indemnizaţii de asigurare, despăgubiri. Soţii se pot înţelege singuri printr-o convenţie, cu privire la separarea bunurilor.
Mai mult, chiar şi în timpul căsniciei, instanţa, la cererea unuia dintre soţi, poate pronunţa separaţia de bunuri atunci când celălalt soţ încheie acte care pun în pericol interesele patrimoniale ale familiei. De exemplu dacă unul dintre parteneri face un credit prin neplata căruia pune în pericol bunurile comune! Cert este că în privinţa partajului, nu contează cât a durat căsnicia. De exemplu, dacă au stat căsătoriţi doar o zi, dar în acea zi au cumpărat mobilă cu banii primiţi ca dar de nuntă, mobila e bun comun şi se împarte!
La concubinaj, situaţia este puţin mai delicată. Potrivit legii, concubinii pot dobândi bunuri asupra cărora să aibă fiecare un drept de proprietate pe cote-părţi, în raport cu contribuţia fiecăruia la dobândirea lor. Instanţa este cea care decide partajul. „De exemplu, ea se mută cu el în apartamentul lui. Dacă în timpul concubinajului aduce îmbunătăţiri – pune termopan, schimbă gresia, faianţa, mobila, ea are un drept de retenţie: când pleacă din casă poate să-i ceară să-i dea jumătate din valoare, pentru că este o îmbunătăţire fără justă cauză a lui. S-a mărit valoarea imobilului prin îmbunătăţiri! Trebuie să facă dovada că au trăit ca soţ şi soţie – de la asociaţia de proprietari, cu martori”, spune avocata Domnica Toader.

Tertipuri între soţi

Doamnelor şi domnilor, mare atenţie la omul cu care împărţiţi bunele şi relele într-o căsnicie. O gălăţeancă a descoperit, la partaj, că apartamentul pe care îl dobândise cu banii de nuntă, împreună cu soţul, în timpul căsniciei, nu era deloc bun comun. Simplu. Soţul, fără ştirea ei, încheiase un act de donaţie cu părinţii lui. Din banii “donaţi” fusese achitat avansul la apartament, iar ratele, deşi erau plătite de soţ, o au aveau ca semnatară pe mama lui. Palpitant, nu?

„Mamă, cine-i tatăl meu?”

Codul Civil prevede negru pe alb: „Copilul născut sau conceput în timpul căsătoriei are ca tată pe soţul mamei”. Desigur, soţul poate tăgădui paternitatea dacă este cu neputinţă să fie tată. În schimb, în cazul copiilor care vin pe lume în cadrul unei relaţii de concubinaj această prezumţie legală de paternitate nu mai există. Concubinul poate sau nu să-şi asume responsabilitatea de tată!

„Până când moartea ne va despărţi…”

După deces, dacă nu există testament, soţul supravieţuitor are dreptul la trei sferturi din averea comună. Nu contează durata căsătoriei şi nici dacă la momentul decesului soţii erau despărţiţi în fapt, soţul supravieţuitor are dreptul de a locui gratuit timp de cel puţin un an sau până se recăsătoreşte în locuinţa în care cei doi convieţuiau, dacă, desigur, casa face parte din moştenire.

Elevul manelist


Cum sa scrii asa ceva?Ne miram de tara in care traim,sa nu o mai facem pentru ca ei sunt viitorul patriei,ei intra peste tine-n casa si te casapesc,ei violeaza batrane fara aparare,etc.
Aceasta rasa este in continua expansiune si trebuie eliminata!
P.S Nu este un mesaj rasist,doar un strigat de neputinta si deznadejde!

61299038

Sursa:Aici

Fiu din natura


E primavara si a inceput sa ploua,
Cu pasi mici ies in gradina
Printre pietre,pet-uri si gunoaie sap o groapa,
E pentru viata,e pentru pomul din ograda.
Incet il iau in palmele-mi umezi si plantez
Peste ani la umbra lui sa-ngenunchiez,
Trec luni si vara a venit
Pe micul meu copil flori mii au rasarit,
Ca parca vrea sa-mi multumeasca
Ca i-am dat o mica sansa la viata
Vorbesc limba naturii,si,
Uite asa ne-ntelegem amandoi si suntem vii!
Printre furtuni,raze mortale din soare
Vine si toamna,sezonul rece e aproape,
Inca odata mai dialogam,
Trecem prin fata un an si amandoi visam!

Aceasta e povestea mea,a ta,a lor,
Fa bine sa gasesti ce e mai bine
Ce-o fi o fi, acum totul e bine,
Moartea nu te lasa sa vezi ziua de maine!

Luni reci l-au secat de puteri,
Trei luni simte dor de veri
Sa-mi arate cu adevarat afectiunea,
Anul acesta se mareste bogatia,
La fel in fiecare dimineata schimbam trei fraze
Orice dimineata e perfecta sub ale lui frunze,
Ca eu ii sunt totul,el imi e suportul
Ne ridicam amandoi ani la rand
Trecand parca secunde,numaram frunze canzand,
Vrand parca iarasi sa visam
A mai trecut un an,e timpul sa migram.
Spre maturitate cu pasi mici spre moarte,
Ca viata nu e infinita
Trebuie sa cresti,sa realizezi,s-o vezi morbida,
Ii explic tot ce are nevoie sa stie,
Acum e baiat mare,plin de putere si mandrie,

Aceasta e povestea mea,a ta,a lor,
Fa bine sa gasesti ce e mai bine
Ce-o fi o fi, acum totul e bine,
Moartea nu te lasa sa vezi ziua de maine!

Au trecut ani de la ziua primavetii in ploaie,
Pe langa dragoste au fost si certuri in raze de soare,
Momente critice,vise comune spulberate,
Baiatul meu acum a plecat si e departe
Nu mai sunt dimineti cu saluturi si adieri de vant
Cerul e trist,vantul in obraz ma atinge bland,
Amintirea mainilor murdare cand l-am plantat
E tot ce mi-a ramas in minte,ce vis murdar,
Si peste mine au trecut anii,diminetile-s amare,
Prin geamul de la odaie imi vad baiatul pe carare
Sa-mi sara-n brate ar fi prea mult,
Asa ca n-am nimic de pierdut,
Iau in mana dreapta securea ce-o ascunsesem,
Ne privim,ne amagim…
Il lovesc si cade cu frunzele-i tremurand,
Ma sting si eu ,el e tot ce am avut!

Aceasta e povestea mea,a ta,a lor,
Fa bine sa gasesti ce e mai bine
Ce-o fi o fi, acum totul e bine,
Moartea nu te lasa sa vezi ziua de maine!