Din Tulcea pana-n Galati!


Am fost pe malul Dunarii din judetul Tulcea.

Natura mi-a incarcat bateriile! ❤

Otelul Galati se desfiinteaza


” Oţelul abia îşi mai trage sufletul şi pare că trage să moară, având în vederile problemele la foc continuu la care este supusă echipa noastră de suflet de mai bine de un an şi jumătate. În disperare de cauză, directorul general Narcis Răducan a ieşit astăzi în faţă şi a prezentat mai pe larg situaţia gravă a clubului roş-alb-albastru, previziunile fiind foarte sumbre. ”

Narcis Răducan: „Fostul președinte, Marius Stan – care acum este primarul din Galați – și domnul Adamescu au plecat la drum împreună. Din păcate, s-a rupt acest mariaj și echipa a fost prinsă la mijloc. Împreună cu Viglianti, am reușit să ținem strâns vestiarul. Am terminat bine campionatul, pe locul 11 și cu o semifinală de Cupa României. Când discutăm despre campionat, trebuie să ne amintim că de-a lungul sezonului s-au schimbat trei antrenori, din care ultimul a stat, din păcate, mai mult în spital. În astfel de condiții, e o mică performanță că am terminat în picioare campionatul. Din păcate, am ajuns în această situație și trag, poate, un ultim semnal de alarmă. Jucătorii sunt la distanță de câteva zile să devină liberi de contract, fiindcă se vor împlini trei luni de când sunt neplătiți. În câteva zile va trebui să achităm salariile, altfel jucăm noi. Am plecat în cantonament mai mult pe prietenii. Acționarul principal a plătit jumătate din cantonamentul de la munte. Cealaltă jumătate va veni… S-a cerut reducerea și programului de lucru la angajați. Nu îi poți spune, însă, maseurului, să vină patru zile, în loc de cinci. Am avut stabilite niște întâlniri cu domnul Adamescu, dar s-a îmbolnăvit de fiecare dată. Cei pe care i-a desemnat în funcţii nu provin din fotbal. Unul din ei e plecat în vacanță, în condițiile în care echipa e în pragul insolvenței. Dacă, până acum, am fost un scut în fața echipei, de data aceasta aleg poziția inversă și va trebui să strig primul. Doar acționarul principal poate să rezolve situația.

4984113-mediafax-foto-bogdan-iordache

Sursa:dunareabatrana.ro

10 mai si istoria Romaniei


Pe 10 mai 1866, Carol I a fost proclamat domnitor al României.

carol-i

Ziua de 10 Mai a rămas întipărită în tradiția românilor ca Sărbătoare Națională odată cu venirea pe tronul României a lui Carol I, în 1866. Ziua Monarhiei a fost sărbătorită până în 1947, când regimul comunist a decis ca 23 August să devină Ziua Națională.

Moțiunea ”Independenței”, promulgată pe 10 Mai

La 10 mai 1866, Carol I intră în Bucureşti. Acest moment a reprezentat naşterea Dinastiei şi începutul unei perioade de profunde schimbări în societatea românească. România avea încă, la acea vreme, statut de ţară aflată sub suzeranitatea turcă. Carol I, aflat în faţa Parlamentului, jura că va fi credincios legilor ţării, că va păzi religia românilor, integritatea teritoriului lor.

La 10 mai 1877, după ce cu o zi înainte Parlamentul României vota moţiunea care declara „Independenţa absolută a României”, Carol I proclama solemn Independenţa absolută a României, fapt ce a dus la acoperirea de glorie la Plevna, Griviţa şi Smârdan.

În data de 14 martie/26 martie 1881 camerele reunite ale Parlamentului au votat transformarea țării din principat în Regatul României. Pentru a marca evenimentul, ziua națională sărbătorită pe 10 mai 1881 a fost una din cele mai spectaculoase serbări din istoria României

Principele Carol a devenit Regele României, cu numele de Carol I.

Sursa:dcnews.ro

Demografia Romaniei


Conform recensământului din 2011, România are o populație de 19 042 936 de locuitori și este de așteptat ca în următorii ani să se înregistreze o scădere lentă a populației ca urmare a sporului natural negativ. Principalul grup etnic în România îl formează românii. Ei reprezintă, conform recensământului din 2002, 89,5 % din numărul total al populației. După români, următoarea comunitate etnică importantă este cea a maghiarilor, care reprezintă 6,6 % din populație, respectiv un număr de aproximativ 1 400 000 de cetățeni. După datele oficiale, în România trăiesc 535 250 de țigani(rromi). Alte comunități importante sunt cele ale germanilor, ucrainenilor, lipovenilor, turcilor, tătarilor, sârbilor, slovacilor, bulgarilor, croaților, grecilor, rutenilor, evreilor, cehilor, polonezilor, italienilor și armenilor. Din cei 745 421 de germani câți erau în România în 1930,[7][8] în prezent au mai rămas aproximativ 60 000. De asemenea, în 1924, în Regatul României erau 796 056 de evrei, însă la recensământul din 2002 au fost numărați 6 179.

Fișier:Romania harta etnica 2011.PNG

Fișier:Harta etnica 2011 JUD.png

Limba oficială a României este limba română ce aparține grupei limbilor romanice de est și este înrudită cu italiana, franceza, spaniola, portugheza, catalana și, mai departe, cu majoritatea limbilor europene. Româna este limba cu cel mai mare număr de vorbitori nativi ce reprezintă 91% din totalul populației României, fiind urmată de limbile vorbite de cele două minorități etnice principale, maghiarii și romii. Astfel, maghiara este vorbită de un procent de 6,7% iar țiganeasca(rromani) de respectiv 1,1% din numărul total al populației țării. Până în anii ’90, în România a existat o numeroasă comunitate de vorbitori de limbă germană, reprezentată în cea mai mare parte de sași. Deși cei mai mulți dintre membrii acestei comunități au emigrat în Germania, au rămas totuși în prezent într-un număr semnificativ de 45 000 de vorbitori nativi de limbă germană în România. În localitățile unde o anumită minoritate etnică reprezintă mai mult de 20% din populație, limba respectivei minorități poate fi utilizată în administrația publică și în sistemul judiciar. Engleza și franceza sunt principalele limbi străine predate în școlile din România.[19] Limba engleză este vorbită de un număr de 5 milioane de români în timp ce franceza de circa 4-5 milioane, iar germana, italiana și spaniola de câte 1-2 milioane fiecare. În trecut, limba franceză era cea mai cunoscută limbă străină în România, însă de curând, engleza tinde să câștige teren. De obicei, cunoscătorii de limbă engleză sunt în special tinerii. În orice caz, România este membru cu drepturi depline a Francofoniei, iar în 2006 a găzduit la București un important summit al acestei organizații.Limba germană a fost predată în special în Transilvania, datorită tradițiilor ce s-au păstrat în această regiune din timpul dominației Austro-Ungare.

Snapshot_2013-03-14_210450

Evoluția natalității în România

{{{5}}}
Evolutia demografica din România (1930-2006){{{5}}}
Structura demografică din România în 2006 pe grupe de vârste (în mii de persoane) {{{5}}}
Evoluția populației între 1961 și 2003 {{{5}}}
Populația pe vârste și sexe din România în 2006

Potrivit datelor prezente pe site-ul Fondului ONU pentru Populație în lume și în Cartea Verde publicată de această organizație, evoluția natalității în România este:

  • Rata brută a natalității până în 1966: 14,3‰
  • După 1967 cănd au fost interzise avorturile, natalitatea a crescut până la 27,4‰
  • În perioada 1986-1989 natalitatea avea valori de aproximativ 16‰
  • După 1989 natalitatea a scăzut la 10,4‰ în 2000 și chiar sub 10‰ în 2002, după care s-a redresat ușor.
  • În timp ce în 1989 s-au născut 369.000 de copii, în 1990 numărul de nou-născuți a fost de 314.000, în 1991 de 275.000, iar în 1992, 260.000
  • În perioada 1985-1990 se nășteau în medie 360.000 copii pe an, iar în ultima decadă numărul oscilează în jurul a 220.000 pe an, spre exemplu în anul 2004 s-au născut 216.300 copii, cu 3.800 mai mulți decât în anul precedent.

În mai 2010, mortalitatea infantilă era de 9,2 la mie, în condițiile în care în majoritatea statelor din UE aceasta era de sub 5 la 1.000

Evoluția populației României, pe ani:

Anul 2011 2002 1992 1977 1966 1956 1948 1941 1930 1912 1899 1860
populația (milioane) 19,0 21,6 22,8 21,5 19,1 17,5 15,8 16,1 18 7,2 5,9 4,1

 

 

 

Apă Canal ne vinde apa de 43 de ori mai scump decât o ia!


Preţurile la apa rece şi apa uzată, care au crescut cu până la sută la sută în mai puţin de trei ani, vor fi majorate şi anul acesta, şi anul viitor * Apă Canal pune scumpirile pe seama creşterii preţurilor la materiile prime

Ştiţi cu cât s-au scumpit, din 2010 încoace, apa chioară, căreia Apă Canal îi zice potabilă, şi cea care, după ce tragem apa, devine uzată? Cu 95 de bani apa, respectiv cu 94 de bani canalizarea. Nu e mult? Procentele vă contrazic. Preţul apei a crescut în acest interval cu aproape o treime, iar cel al canalizării s-a dublat! Acum, dacă nu cumva ţevile băgate în pământ în ultimii ani de clientela politică a puterii locale transformă lichidul în apă plată, explicaţiile Apă Canal nu par să fie suficient de convingătoare ca sutele de mii de consumatori să înţeleagă de ce apa din reţeaua urbană este atât de scumpă. Cu atât mai mult cu cât societatea deţine monopolul pe activitatea de furnizare a apei.

Majorări de sută la sută în mai puţin de trei ani

În 2010, când Apă Canal a devenit operator regional, metrul cub de apă potabilă costa 2,98 de lei, iar metrul cub de apă uzată costa 90 de bani, TVA inclus. Preţurile au fost majorate şi în 2011, şi în 2012, ajungând la 3,93 de lei/mc de apă, respectiv la 1,84 de lei/mc de apă uzată. În procente, vorbim de scumpiri de 31,8 la sută la apă şi de 104,4 la sută la canalizare!
Şi asta în condiţiile în care calitatea serviciilor nu pare să se fi îmbunătăţit. “Bag haine albe în maşina de spălat şi le scot galbene. Apa este, în mod evident, murdară. Asta se întâmplă din când în când, dar calitatea apei nu e loterie”, spune o gălăţeancă de la blocul M4A, din Piaţa Energiei.
Apă Canal spune că a fost nevoită să opereze scumpiri succesive ale serviciilor furnizate gălăţenilor deoarece, pe de o parte, preţurile materiilor prime au crescut şi, pe de altă parte, a trebuit să-şi amortizeze investiţiile făcute în propriile reţele. “Începând din 2010, societatea noastră a operat mai multe creşteri de tarife pentru că trebuia să acopere atât scumpirile la energie electrică şi gaze, cât şi investiţiile realizate în infrastructura de apă şi apă uzată din municipiul Galaţi prin proiectul ISPA, care tocmai se încheiase şi prin care am înlocuit conducte şi am construit staţia de epurare. La toţi aceşti factori se adaugă, desigur, indicele de inflaţie”, declară purtătorul de cuvânt de la Apă Canal, Cornelia Arnăutu.

Purificarea costă de rupe

Principala materie primă pe care societatea o utilizează este, însă, apa brută. Iar apa brută este foarte ieftină. Asigurându-şi mare parte din consum din Dunăre, cea mai mare sursă de suprafaţă a regiunii, Apă Canal achiziţionează apa fluviului de la ArcelorMittal Galaţi, proprietarul Prizei Dunării, cu 9 bani/mc! ArcelorMittal a afirmat în repetate rânduri că subvenţionează oraşul, acest tarif neacoperindu-i nici măcar costurile de exploatare a Prizei. Şi, deşi s-a dublat din 2010 încoace, preţul la care Apă Canal cumpără apa de Dunăre de la ArcelorMittal a rămas, totuşi, derizoriu în comparaţie cu cel la care o vinde populaţiei, de 3,93 de lei/mc. Matematic, asta înseamnă că, după ce o purifică, Apă Canal vinde apa la un preţ de 43 de ori mai mare decât cel la care o achiziţionează!
Diferenţa de preţ este şi mai mare pentru consumatorii de la bloc. Obligaţi să acopere şi pierderile din reţea, aceştia plătesc apa la un preţ mult mai ridicat decât cel oficial. Un locatar al blocului D1 din Ţiglina 1, de exemplu, se plânge că este facturat la un tarif de 5,78 de lei/mc pentru apa rece – şi cea pe care o consumă, şi cea care ajunge, misterios, în zona pierderilor. Un alt gălăţean, din Micro 39, spune că preţul apei ajunge şi la 6,35 de lei/mc la el în asociaţie, în timp ce în Micro 17 există consumatori care plătesc peste 7 lei/mc.

Tarifele la apă şi canalizare cresc din nou

Dacă tarifele pe care le plătiţi acum pentru apă şi canalizare vi se par ridicate, nu urmează veşti bune nici pentru viitor. Apă Canal anunţă noi scumpiri la servicii! “Anul acesta este prevăzută o creştere cu 12,5 la sută a preţului apei şi cu 10 la sută a preţului apei uzate. Scumpirile vor fi operate la 1 iulie 2013 şi vor fi urmate, la 1 iulie 2014, de altele: de 2 la sută la apă şi de 17 la sută la canalizare”, afirmă Cornelia Arnăutu.
Apă Canal încearcă să se scuture de vină, spunând că politica de ajustare periodică a preţurilor i-a fost băgată pe gât odată cu fondurile consistente cu care Uniunea Europeană o hrăneşte ca să extindă reţelele de apă şi canalizare în judeţ. “Prin contractul de finanţare pe POS Mediu s-a stabilit planul de evoluţie a tarifelor practicate de Apă Canal. Planul prevede creşteri anuale de tarife până în 2014. Accesarea proiectelor cu finanţare europeană, cum este proiectul de 130 de milioane de euro pe care îl implementăm acum, presupune o corelare a tarifelor în scopul susţinerii investiţiilor şi creşterii productivităţii”, spune purtătorul de cuvânt al societăţii.
Trebuie să precizăm faptul că toate creşterile de tarife propuse de Apă Canal trebuie avizate de Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice (ANRSC) şi aprobate de consiliile locale ale localităţilor pe care societatea le deserveşte.
În aceste condiţii, se pare că nouă, consumatorilor, nu ne rămâne decât să ne rugăm ca, după finalizarea acestui proiect, conducerii Apă Canal să nu-i vină vreo altă idee, poate amenajarea de scări rulante către tunelurile tehnice din subteran, căci vom ajunge să plătim apa chioară la preţ de apă Evian.

Aici:Sursa

Hotul se teme de hoti


Morţile suspecte şi abuzurile grosolane de la Frumuşiţa au pus pe jar Poliţia judeţului Galaţi * Vizat în prezent de o anchetă internă, agentul şef Costică Borşan, de la postul de poliţie din amintita comună, are în spate un istoric extrem de controversat * După ce şi-a făcut de cap în codrii Jorăştiului, poliţistul „face legea” pe câmpurile de la Frumuşiţa

Vârlezi, Jorăşti, Frumuşiţa. Este cea mai scurtă descriere a traseului pe care l-a parcurs în ultimii ani unul dintre poliţiştii care ar trebui să aibă în grijă, în prezent, liniştea şi siguranţa unei comunităţi rurale. Cariera agentului şef Costică Borşan a fost legată de o serie de scandaluri izvorâte dintr-un lung şir de ilegalităţi, care au trezit suspiciunea superiorilor poliţistului şi au zdruncinat ordinea în comunităţile unde subofiţerul fusese pus să vegheze.
Contemporan cu jafurile de la Jorăşti
Pentru a ilustra felul în care s-au împletit derapajele grave de la lege ale unor indivizi şi cariera poliţistului Costică Borşan vom readuce în atenţie cazul Jorăşti, comună care până în urmă cu câţiva ani s-a aflat sub protecţia acestui agent. Oamenii din comună au avut de suferit crunt de pe urma unei bande de hoţi, tâlhari şi bătăuşi. Aşa cum „Viaţa liberă” dezvăluia într-o anchetă exclusivă în primăvara lui 2009, sătenii, chinuiţi de jafuri şi chiar de ameninţări cu moartea, „partide” din care infractorii ieşeau întotdeauna victorioşi în faţa poliţiştilor, aleseseră varianta tăcerii. Orice tentativă de a dezvălui „haiduciile” infractorilor se putea transforma într-un bumerang, aşa că localnicii îşi luaseră gândul de la a-şi căuta dreptatea la poliţist. A păţit-o pe pielea sa un pădurar, angajat al Romsilva, care a avut curajul nebunesc de a încerca să prevină tăierile masive de copaci şi mai apoi vânzarea la „negru” de către o adevărată mafie a lemnului. Pădurarul Viorel Tufă a sesizat poliţia despre faptul că sunt tăiaţi ilegal copaci din pădurea pe care o păzea. Urmarea: la numai câteva zile, fără a suporta în nici un fel consecinţele reclamaţiei la poliţie, hoţii de lemne au dat iama în pădurea pe care o păzea Tufă şi au pus la pământ cu drujbele zeci de copaci. Nu au omis să îi dea telefon în acelaşi timp angajatului Romsilva şi să îl anunţe de isprava lor, pentru ca, mai apoi, să îl reclame superiorilor că nu îşi face treaba. La fel ca Tufă, localnici precum Radu Costică, Neculai Gavriliu, Măndiţa Istrate, Pachiţa Palade, Vasilica Guţu, Maria Tofan sau Toader Tanvuia au suferit din plin de pe urma bandelor de infractori, care au reuşit în cel din urmă, să pună la pământ şi să vândă 80 de hectare de pădure din proprietatea ANIF Galaţi, evaluată atunci la circa 100 de miliarde de lei vechi! Totul organizat, cu rampe de încărcare şi camioane care transportau copacii tăiaţi spre a fi vânduţi în comune din sudul judeţului.
Firmele de pază, puse pe fugă
Conducerea ANIF Galaţi a încercat atunci să îşi păzească proprietatea cu o firmă specializată, sperând că în acest fel nu va mai fi nevoită să facă plângere la poliţie. Degeaba. „Paznicii au dat bir cu fugiţii, aşa că am angajat o firmă privată (N.R „Sherif Guard”). După scurtă vreme, firma a reziliat contractul, pentru că nu putea face faţă bandelor de hoţi. Sunt zeci de reclamaţii cu privire la furturile de la Jorăşti. Nu ne-am lămurit cum stau lucrurile, pentru că Poliţia nu-şi face datoria cum trebuie. Hoţii sunt în legătură cu reţele de comercianţi de lemne, care preiau marfa în camioane, sub ochii Poliţiei”, declara la începutul lui 2009 Titi Trufaşu, directorul din acea vreme ANIF Galaţi. Ulterior, în zonă au fost mobilizate trupe de jandarmi, care au stat două săptămâni la Jorăşti pentru liniştirea situaţiei.
Şpalieri „transferaţi” la Bujoru
Un alt capitol al fărădelegilor petrecute în mandatul lui Borşan la Jorăşti s-a referit la jefuirea celor 130 de hecare de vie nobilă din comună. Tâlharii au furat recoltele şi, mai mult, peste 100.000 de şpalieri de beton a căror valoare a fost estimată de peste 20 de miliarde de lei vechi. Grosul mărfii a ajuns la Târgu Bujor, unde a fost folosită ca umplutură la construcţia unor vile şi la pavarea curţilor.
În ciuda sutelor de reclamaţii depuse la postul de poliţie, nimeni nu a plătit pentru paguba imensă şi nu a fost găsit niciun vinovat.
Agentul şef Costică Borşan, sub „domnia” căruia se petrecuseră toate aceste orori, a fost cercetat disciplinar de conducerea Inspectoratului Judeţean de Poliţie, care a dispus în cele din urmă mutarea sa la postul de poliţie de la Frumuşiţa.
Haosul s-a mutat la Frumuşiţa
După un scurt „stagiu” la Poliţia Târgu Bujor, unde fusese pus la dispoziţia conducerii, Costică Borşan şi-a luat în primire postul de la Frumuşiţa. Nimic mai bun pentru oamenii din Jorăşti şi cum nu se putea mai rău pentru cei de la Frumuşiţa, cum aveau să afle oamenii chinuiţi de ciobanii Enache. Familia de oieri, care în ultimii ani a cunoscut o expansiune spectaculoasă, nu are nici în clin nici în mânecă cu litera legii, dar asta nu i-a pricinuit până de curând vreun necaz. Turmele fraţilor Valerică, Neculai şi Sorin Enache au devenit spaima numărul unu pentru deţinătorii de culturi agricole, fie persoane fizice, fie asociaţii agricole. Sute de hectare culturi ar fost rase de oi sub atenta supraveghere a stăpânilor, care au avut grijă să intimideze, pe orice căi, pe oricine ar fi putut să li se împotrivească. Oamenii din Frumuşiţa au îndurat şi bătăi şi ameninţări, de cele mai multe ori pe tăcute, pentru că nu au îndrăznit să se plângă la poliţie, mai ales după ce au văzut că fraţii Enache ieşeau mereu cu faţa curată. „Nu păţesc niciodată nimic. Am auzit că poliţistul ar avea oi pe la turma lor”, susţine unul dintre victimele abuzurilor fraţilor Enache.
Chiar dacă nu dovedeşte în mod direct legături de „afaceri” între ciobanii-terorişti şi poliţistul Borşan, episodul de la Şiviţa, de pe 9 septembrie, oferă o pistă care indică gradul de amiciţie a oierilor cu omul legii. Valerică Enache şi Costică Borşan şi-au făcut apariţia împreună la un conflict pe care ciobanul l-a avut cu angajaţii societăţii Agriserv din Şiviţa. Cu toate că ciobanul l-a ameninţat cu pistolul pe reprezentantul societăţii, poliţistul a „pus batista pe ţambal”, ca să-l determine pe cel agresat să nu facă nici un demers. Numai în urma intervenţiei poliţiştilor de la Arme, Enache a fost lăsat fără pistol şi acuzat de ameninţare. O altă consecinţă a acestui episod este dispoziţia şefului IPJ de demarare a unei anchete interne care îl priveşte pe Costică Borşan, Biroul de Control Intern urmărind să afle dacă acesta îşi face cum trebuie datoria sau „joacă la două capete”.