Nu mi-e frică!


Că, cine are a tras tare
Cine fură cât are oare?
Lupt pentru mine şi nu pentru ei
Ce vreau e să-i mai văd zâmbetul ei

Inima mea de gheaţă
Nu mai poate să facă faţă
Pâlpâie ultima şansă, trage ultima speranţă
Nu Europa, aici e România

Uneori din băieţie dai în lacrimi
Şi singur zgâriai pereţii
Cu un creion desenezi viitorul
Eşti un actor şi încurci decorul

Sărăcia leagă oamenii
Bogăţia lasă urme pe caziere
Bogăţia diferenţia faraonii
Sărăcia explicată în graffiti prin cartiere

Da, da, da sunt natural
Sucuri gastrice şi durerea provine natural
Societatea democrată are gard
Libera exprimare rămâne în prag

Frate lângă frate cât unul are de toate
Te rogi la Dumnezeu pe bani, bunuri şi altele
Te gândeşti tu că bine e în linişte
Media vrea să calce în picioare ploşniţe

Să nu spui NU
Spune acum TU
Poţi face faţă faţă în faţă?
Nici cu hingherii nu-l prinzi pe Zdreanţă!

Să-mi fie ruşine că mai pot vorbi
Nu mi-e frică de nimic şi nimeni
Lasă că vei ajunge să-mi dai dreptate
Va fi prea târziu prizonierul fiind prea departe

În zilele cu soare vreau ploaie
În zilele cu ploaie vreau soare
De ce aşa indecis?
Pentru că mulţi n-au înţeles ce am scris!

Florile mele le vreau pe mormânt
Doi trandafiri roşii, unul frânt
Să scrie: Nu i-a fost frică!
Şi cine vrea poate să-l plângă

Pe româneşte se spune puternic
Ca un bătrân trecut prin toate
Acum la apogeu sunt vrednic
Las în urmă nu cuvinte ci fapte!