Pe un peron


Orice om are fapte bune
Prin ce am trecut, anii m-au făcut băiat mare
Când plouă, soarele îl ţin în casă,
Să nu mă lase să mor, atinge-mă uşor,
Şi acele şoapte spuse prea timid
Câmpuri verzi, întinde-mă, cuprinde-mă…

Ultima dată când am fost aici,
Era întuneric, demonii trăgeau, mă-mpingeau,
Şi te căutam, ştergeam orice zâmbet trist
Cu toate că înţeleg şi mai bine n-ar fi fost
Apoi dintr-o lună am făcut mulaj,
Mă simt atât de liber de parcă n-am fost vreodată prin în ambuteiaj

Floarea, tu, şi puţin soare să nu mă laşi să mor
Dar zile-s puţine şi lupt să nu mor
Ca petalele au căptuşit inima mea
Parfumul de-al lor, parfum de-al tău, serotonină în mintea mea,
Eu n-o să plec, eu nu mă-nec
Şi tristeţea, tot ce-i rău am ascuns perfect

Ultima şansă am prins-o pe un peron gri şi trist
După atâtea staţii prin care am trecut înfrigurat
Trenul ăsta mă scoate din tunel şi-mi aud inima
Cum pulsează după luni tăcute, trupul se animă
Cu o ultimă sclipire desenez tabloul ce-l atârn pe-un perete
În zăpadă, ger, şi vânt am nevoie de suflete…

Marius Crăciun
30-03-2015

Trandafirii il asteapta pe Mos Craciun


S-a cam racorit afara si de dimineata n-am facut altceva inainte de a-mi „ingropa” trandafirii. Sezonul rece nu este cel mai bun prieten pentru ei asa ca i-am pregatit pentru zile grele, cu toate astea se pare ca ultima lor floare o pastreaza pentru Mos Craciun!

Această prezentare necesită JavaScript.

Toamna dulce


O toamnă dulce
Ce lasă soarele să alunece
Spre apus şi păsările să le culce
Aceste doine le fac aripile să urce
Şi nu mai pot privi
Copacii goi, acum ei ne privesc pe amândoi
Eram ca toţi, acum doar scheleti, nu mai pot şopti
Frunzele ruginii, cad peste mine, peste tine, peste noi
Sunt una cu norii, că Sergiu Nicolaescu filmez şi prin noroi
Slabe şanse să mai fiu bun
Toamna dulce dimineaţa mă vrea nebun
Să dau un tun pentru patrie că totu`-i scrum
Valuri de ceaţă acoperă valea, în mine este fum
Ca în drumul spre armata să-mi urezi: Drum bun!
Dar nu! Acum frunzele mor sub palpi
Suntem răi şi ne rugăm la popi

Dulce toamna ce-a rămas?
Din sora vara fără glas
O rimă plânge în pritvor
Stoluri cânta un singur dor
Dar nu mai pot sta în genunchi
Şi-am pus pătură şi peste stupi
Pregătesc totul pentru schimbare
Inima-mi ţipă un cânte de jale
I-aş zice o romanţă că-i urlă în faţă
I-aş zice balanta ca-nclina pe faţă
Dulce toamna, să nu ne laşi.
Cu braţele goale în faţă la arcaşi
Că vom simţi cum vor pişca în noi
Vom plânge iarăşi tot sângele din noi
Speranţa ochilor căprui mă aprinde
Cum chipul fetei frunză în cadere-l stinge

Şi pot s-o povestesc la infinit
Din zori în seara, zi lumina şi-un asfinţit
Povestea la comun a frunzelor cu oameni
Ideea lor de ar fi putut privi din maluri
Valuri timide ce se sparg în sunete de grauri
Bătăi din aripi şi puf de papaura
E miezul nopţii şi-aud timid o gaşcă singuratică
Toamna dulce acum că ai venit
Să-ţi spun prea multe n-aş mai putea
Cum glonţul în pasăre s-a-nfipt
În ochii ei cerul se oglindea
Sub pene prin stepa sângele ţâşnea
Of!… mi-aş fi zis suspinând amar
Gerul ce-l aprig ne dă târcoale şi e calvar
În mine totul se macina precum un calcar
Toamna dulce îţi urez drum bun cu un salut normal!