Povestea unei fete poate avea multe regrete
Poate fi plină de iubire sau fără sentimente
Ce-i mai dur e că amintirile rămân
Apasă pe umerii ei şi nu-i arata în faţă un drum
15.09.`91 prima ei zi de liceu
Nu ştie pe nimeni şi e cam greu
De atunci pe holuri l-a zărit
El avea mai târziu să-i facă sufletul fript
Nu-şi vorbeau, nu se cunoşteau
El o simţea a lui, ea cu colegii îl bârfeau
Treceau zile, treceau luni
Ochii lui până la ea făceau mii de drumuri
Din senin a venit vara lui `92
Deci primul an s-a terminat
Cum a început ei tot nu erau amândoi
Avea să aştepte trei luni sufletul îi era amar
El o visă, ea nu-l vedea
El o simţea, ea nu-l ştia
El o desena în suflet
Ea uneori avea viziuni cu el în cuget
Toamna lui `92 greu a venit
La liceu el ochii în aruncă spre infinit
Fata nu era în prima zi
Sufletul lui începuse a se înnegri
Două săptămâni el n-a văzut-o
N-a ştiut că în spital era
Pe trecere o maşină a lovit-o
Mergea agale, piciorul ei zdrobit era
Când a văzut-o ar fi plâns
Ştia că dacă o face nu o ajuta
Aşa că subtil el ia surâs
Erau pe drumul bun, iubirea înfiripă
Şi-a luat inima-n dinţi şi ia vorbit
De îl întrebi nu ştie ce au vorbit
Ştie acum că faţa îi dulce-n exprimare
Rămâne să se plimbe într-o zi cu soare
Trec repede doi ani şi mai au unul de liceu
Şi-au vorbit şi s-au plimbat mereu
Toţi îi ştiau de nedespărţit
Fata, băiatul formau un cuplu unit
În ultimul an totul a mers perfect
Sentimentele lor luaseră forma în direct
Nu se ascundeau şi îşi zâmbeau
Gânduri reci îi treceau, după liceu ce făceau?
E `95 în prag de iarnă
Un unchi îl angajaze dar din primăvară
Fata căzuse pe gânduri ca-n prima zi de şcoală
Băiatul se gândea să-i ofere o primăvară ca-n filmele de odinioară
Primăvara veni repede
Ghiocei sclipeau în ochii ei
Băiatul o simţea alături pentru o viaţă
Într-o dimineaţă, inel un buchet şi-o cere de nevastă
N-a ezitat o clipă şi a acceptat
Rămâne acum familia de întemeiat
Ea se scaldă în ochii lui
Pentru el era vremea copilului
E `98 undeva pe 1 noiembrie
Fata ţinea în braţe un bebe
Erau părinţi şi aveau de construit o viaţă
Nu ştiu de ce dar simt ceva în ceaţă
Soţul muncea din greu
Începuse să se certe mai mereu
Erau plini de datorii
Stăteau cu ochii în ziar să caute chirii
Certuri, bătăi nu mă era că la liceu
Fata pentru copil accepta tot ce era greu
Credea că nu poate să crească fără ea
În miezul nopţii ei dormeau, ea în baie plângea
Tot aşa vreo zece ani
Suntem prin `08 tot săraci şi fără bani
Mai nou băiatul vinde din casă
Găsise o fufă şi o iubea ca pe nevasta
Ea cam ştia ce se întâmplă
În faţa copilului nu voia să fie tristă
Era mai mereu la un pas de a claca
Într-o dimineaţă, un bilet, el plecase la aceas fustiţă
Era singură cu un copil
Datorii cu miile, pielea pe ea de crocodil
Nu mai mânca să aibă la copil ce dă
De bărbat nimic nu mai ştia
`11 şi ea a reuşit să se angajeze
Nu mai trăiau din greu, viaţa începuse să se aranjeze
Copilul îi crescuse şi se mândrea
Nu ştia că un demon la piept ţinea
Prostia din capul copilului avea să coste
Mama aflase că se droga şi asta avea să-i dăuneze
Nu-i mai dădea bani de buzunar
În sevraj dăduse în cap unui golan
Se certau des şi îi reproşa
Că ar fi bine a înceta a se droga
E o viaţă în faţă şi el o ignoră
Mama nu mai putea, în genunchi plângea
Vreo două săptămâni de certuri
Mama nu ştia ce să mai facă
Fiul din prostie înfige cuţitul şi vede neguri
Mama îi cade fără suflare n-are ce să facă
Agitat cu mama întinsă moartă-n pat
Nu ştie ce să facă şi e panicat
Deschide geamul şi vede o parcare
Zboară şi uite aşa o familie dispare
Marius Crăciun 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.