Unde sunt cand tac?


In primul si in primul rand tin sa va salut, pe voi, pe cei care imi mai vizitati partea din mine numita si blog. Stiu ca n-am mai postat nimic de ceva timp (sa fie vreo 30 de zile de la ultima aparitie pe aici), si vad ca pana si modul tastare a textelor s-a modificat… In fine!

Sa va povestesc ce-am facut in ultima perioada? Pai, na, cam nimic. M-am angajat, muncesc, trag pentru bani, trag pentru un vis, trag pentru visele care-mi lumnineaza noptile si cand zic noptile credeti-ma ca stiu ce zic. Ora 04:25 este ora mea matinala de ceva timp incoace. Ha, ha!!! Si cainii maidanezi dorm, ce sa mai zic de „baietii de cartier” 🙂

Pe langa munca, vis, si ce-o mai fi, indiferent de ordine, mi-am achizitionat si un DSLR pentru pasiunea mea mai veche, fotografia. Sunt indragostit de fotografie dinainte sa fie la moda si toti pustanii sa aiba aparate atarnate in gat. Nu prea am avut timp sa-l testez extrem, insa pot lasa un link sa vedeti ce-am facut pana acum.
In ultimele zile au inceput sa moara frunzele, se asterne covorul toamnei, zilele sunt mangaiate de noapte din ce in ce mai mult iar soarele strabate cerul repede. Cred ca are vreo intalnire sau nu ne mai iubeste. Il gasesc din ce in ce mai rece, eu tac si el zambeste printre nori. Norii ii sunt cumva verisori? Nu-mi pasa, eu tac si el vine in dreapta mea sa-mi incalzeasca inima, sa-mi lumineze sufletul si la o adica sa-mi aduca noaptea plina de inspiratie. Ca tot a venit vorba de inspiratie as scrie o poezie, scriu zilnic zeci de versuri in cap dar n-am timp sa le pun si in rama, adica pe foaie. Sunt un poet lipsit de timp pentru creatie. POET? NUUU, este prea mult, sunt un agramat si un lipsit de inspiratie si creatie doar ca-mi umplu golurile din mine si eu sunt o sita.

Gata, ma las pe spate, tac si poate scriu ceva… poate! Va salut!!!

Din tine pentru lume


Scriu totul asa de sters incat ochii se chinuies sa gaseasca sensul. Bat campii spre o primavara verde si vreau ca lumea sa se schimbe, ei sa se schimbe ca eu am inceput. Toate inceputurile sunt grele, prima data ori esuezi, ori izbutesti si te vezi pe culmile faimei. Insa de cele mai multe ori culorile joaca un rol importanta in viata. Fie ca alegi haine, masini, case sau orice ele iti inspira intotdeauna alegerea.

Stare interioara da nastere unor excese de sentimente ce pot aduce repercursiuni. De ce intotdeauna trece repede visul? Nu-l putem pastra? Poate ca multi dintre noi ne dorim o viata ca in vis, un vis plin de ce lumeste n-ai putea intalni… Cu toate astea calatoriile nocturne sunt deseori taiate de zorii zilei sau de vreun zgomot ce te aduce cu picioarele pe pamant sau intins in pat.

Vreau liniste?! O gasesc cand evadez din lumea claxoanelor, lumea oamenilor de circ plini de actorie ce isi joaca rolul de mii de ani. De ce zic asta. Pai cam toti la un moment dat am fost altcineva doar pentru ca asa in ochii celui de langa noi deveneam altceva si intr-un fel sau altul castigam. Suntem miliarde de falsi ce acopera mizeria din ochi si o vede pe a celuilalt.

Poate ca sansele Terrei sunt deja pe sfarsite si lumea se duce si nu pe alte planete si in pamanat si asta din prostia mea, a ta, a lor si tot din nepasarea noastra ca nu vrem altceva. Stiti ce? Uneori cand vreau sa scriu un text sau o amarata de poezie n-am nicio idee insa brusc si fara atentionare inspiratia te loveste. Asa ca fiind mai bun cu exteriorul construiesti interiorul ce nu mai poate fi implicat in vreun comflict cu rezultate devastatoare pentru fizicul, psihicul si mentalul tau.

Fii pe bune cu toti, insa daca nu toti iti dau feedback lasa-i!