12 – 4.6


Aud paşii tăi cum tropotesc spre mine,
Din inima bătăi se scurg prin fire de nisip.
Ce sunt eu? Ce eşti tu fără florile din mine!
Şi buzele-ţi mimează un sărut pripit
Te mângâie gândul meu în nopţile de Mai…
Mai stai, mai stai tu vis frumos ce cânţi în inima bătăi
Se scutură cireşul în părul tău şi ochii se îmbată în parfumul lui
Eşti un vis fără sfârşit pe care viaţa mi l-a pus în faţă!

Noaptea


Noaptea asta vreau să vorbesc despre mine,
Ce se afla, ce se ştie şi ce va să fie
Uite-mă, privind prin străzi goale
E noapte, maidanezii caută pradă moale,
Prin ochii mei se filtrează doar drame
Mi-e rău, strâng în palme lame

Mă privesc des în oglindă
Şi nu văd nimic în bine
Noaptea îmi spune că aş putea atârna de-o grindă
Toţi îmi vor binele, cine?
Acum că e negru şi din când în când falşi
Trebuie să alerg să rup şapte perechi de adidaşi

Noaptea asta creierul iar mi-e razna
Ai putea spune că totu-i rezultat rasta
Trag repede cortină şi prepar un truc
Sunt în lumea în care sunt tratat ca un turc
Vând, iau, dau e altă viaţă şi nu-i karma
Scriu că nu-i nimic adevărat şi mi-a rămas doar bască

Realitatea e altfel noaptea
Privesc printre blocuri să-mi recapăt libertatea
Şi uite iar vorbesc prostii
Când te plângi, în nas îţi vor râde nişte puşti
Cum că eşti slab, nu te zbaţi, nu cercetezi
Da` de unde să ştiu că tu abia supravieţuieşti

Bat kilometri de parcă aş ara un lan
Nu-mi place să merg dar n-am un ban
Văd România în poze colorate
De ce e noapte şi de ce nu mai există frate?
Nicio sirenă pe Dunăre de luni bune
Cică noi nu vrem, dar ei au furat pentru zile bune

Bucuria un cuvânt expirat
Omenia un cuvânt în picioare călcat
Dar lasă că toate trec şi vin şi trec
Şi cine mai duce-n spate o istorie?
Când noaptea asta la cazarma-i isterie
Duşmanul ţi-a pus ceva în preparare

Strâng în palme lacrimile zilelor negre
Văd în ceaţă arzând oraşele
Peste toate voci urlând spre mine
Nu-i nimeni în jur, să fie doar în mine?
Noaptea asta cerul senin mă îndeamnă
Să rămân o minte calmă, nu parte la dăuna

Darul suprem


Când deschizi pentru prima dată ochii,
Dai faţă-n faţă cu darul suprem
Nu lasa viaţa în mâna sorţii
Această secundă e un cuget etern

Simţi uneori cum inima pocneşte
Sufletul în tine vuieşte
Oasele-ţi trosnesc
Închide ochii, asta în viaţă e ceva firesc

De multe ori spui că nu mai vrei
Că tu n-ai rost şi nici nu te alegi cu ce vrei
Vrei leşul tău să stea sub pământ
Lasă moartea să fie hrană pentru diavolul flămând

Am trecut prin clipe grele
Trec şi-acum şi-s poate zile negre
Tot ce am înţeles într-un final
Iubirea te face normal cum un val se sparge de mal

Nu trebuie să spui că nu mai poţi
Ce ţi se da e pentru că în tine-s mulţi roboţi
Poţi duce orice greutate-n spate
Cu toate astea rămâi drept şi demn cu fruntea spre stelele curate

Stai în genunchi cu praf în gură
Durerea întrece orice măsură
E dimineaţă şi soarele răsare
Spui: Ah, ce viaţa am şi-o iubesc aşa de tare!

Mi-e dor


Mi-e dor de zilele în care spărgeam nuci
De clipele ce toamna gustăm must
Simt parcă şi acum mirosul ierbii luata-n furci
După atâţia ani vreau să simt al copilăriei gust.

Eram copii şi ne voiam mari
Vacanţă de vară zbura parcă brusc într-o clipă
Trezirea era matinală, ne visam şi poliţişti
Săream şi gardul după fructe, n-avem frică

Mi-e dor de tot ce a fost
Flori, fete, muzicieni sau cântăreţi
Greieri cântau în cor cu noi într-un ritm faimos
Toamna pe bruma mâncăm zmeură, eram tineri şi frumoşi

Vreo 100 m avea stadionul
Canicula? Aveam aproape mingea şi bidonul
Tenesi de mari fotbalişti lipiţi cu Super Glue
Hai Marius, mergem la fotbal? Vin acu`!

Mi-e dor de agudele ce le mâncăm în drum spre casă
De pepenii ce se scurgeau pe masă
De rouă ce-o calcam prin lanul de porumb
A fost o zi în care am încercat să-nvăţ să zboare un porumb

Simţeam atunci că trăim veşnic
Mergeam şi la Biserică, eram curat şi ecumenic
Nu sfânt, făceam şi boroboaţe
Mi-e dor de castele din nisip şi case

Mi-e dor de iernile în care iubeam sania
De câinele ce l-am dresat şi-mi simţea iubirea
Mi-e dor de primul de primul meu ghiozdan…
El încă mai atârna într-un cui lângă o casă de paianjan.

Nu ştiam nimic, dar simţeam totul
Când mama pe 12 făcea frumos tortul
Pozele ce au rămas suspină într-un album
Copilăria noastră nu-i Pheonix, a rămas doar scrum

Mi-e dor şi de bunică-mea, dar încă o mai pot vedea
Să stau cu ea de vorbă pe prispă, pe înserate
Să fiu om, curat, inima mare îmi tot spunea
Florile din grădina o aprobau neîncetat

Mi-e dor mereu de ce a fost şi s-a pierdut
De amintirile ce m-au clădit şi întărit
De vremea când nu se ştia de ţepuit
Unde eşti copilărie? Mi-e dor! Aprind o lumânare, zic amin!

Nostalgic, ochii-mi sclipesc şi-s umeziţi
Sufletul de copil e mascat acum în trup de bărbat
Timpul mi-a lăsat fire albe pe cap
Mi-e dor de copacii ce i-am plantat, acum sunt arbori amuţiţi şi cam uitaţi.

Apa Sâmbetei


Încet, încet încep să nu mai regret
Să iau totul cum vine şi să analizez concret
Ca la un concert văd lumea cum se adună
În Valea Oraşului plouă şi e furtună
O glumă, două, te mai anima la Secţia 9
Vezi speranţe în aceeaşi fată ce pentru ţine-i nouă
Cum reuşesc toţi mereu te-ai întrebat
Prost să fii, noroc că eşti sună cam sacadat
Eu trebuie să scriu să rămân viu
Când n-o să mai fiu să le citiţi să rămân viu
Că aş putea să fiu acum blamat
Iar la sfârşitul vieţii regrete şi pe nori ridicat
Sensul e altu` nu cel ce ţi-l arata drumul
Prin mărăcini şi fum găseşti să guşti veninul
Marius mi-e prenumele şi-s din titan
Foi albe mâzgălite negru mi-s altar!

De la cum a fost la ce-o să fie
E un pas, am tăiat un copac pentru o hârtie
Să înţeleagă toţi cum stă treaba
Cărora le adresez niciodată n-o să vadă
Vor râde în timp ce trag de sapă

Speram, că aşa ne-nvata să trăim
Direct nimic, nimic să nu-ncercam
Ne deschidem ochii şi peste ei venim
Printre lame ascuţite, arme încărcăm
Flancuri structurate că la carte
Soldaţi narsaluind în suflet c-o caldă moarte
Steagul e sus, niciodată n-a căzut
Cine ne vrea ţara să caute unde a început
Şi fraţii ne plâng pe la hotare
E-o ţară mare dar încet moare
E apa sâmbetei că o săptămână a curs
Nu ne desparte nimeni şi nici un orator supus
Pădurile au apus timpuriu,
Soarele nu se mai ascunde după ele şi e pustiu
Speranţă a murit că era ţigancă
Ne mulţumim că se întoarce vreodată o roată

De la cum a fost la ce-o să fie
E un pas, am tăiat un copac pentru o hârtie
Să înţeleagă toţi cum stă treaba
Cărora le adresez niciodată n-o să vadă
Vor râde în timp ce trag de sapă

Din 2000 nu s-a mai născut vreunul normal
Toţi puradeii sunt minimal, house în anal
Guri mari rujate şi ochi negri sclipesc în noapte
Bere la doza să omorâţi şi ultimul zâmbet în poză
Ţigări mentolate sau chiştoace nespălate
Boli în vene, bluze lungi dungate
Că trendu`-i mai presus de orice
Telefoane la preţ de datorie la întreţinere
Silicoane, buze toate aranjate
Pentru Făt-Frumos şi încă alţi vreo şapte
Prematur începe viaţa fără buletin
Când noi eram din zori până-n seară cu mingea pe stadion
Ăştia pe Facebook îşi aşteaptă prinţesele să fie „on”
Două cretine într-un parc agresează un bou
Lumea a doua e apogeul pentru unii
Lumea a treia e locul rezervat pentru noi

De la cum a fost la ce-o să fie
E un pas, am tăiat un copac pentru o hârtie
Să înţeleagă toţi cum stă treaba
Cărora le adresez niciodată n-o să vadă
Vor râde în timp ce trag de sapă

Subiect inchis


Inima de fier
Lacate la castel!
Frati trimisi la moarte.
Credinta de roman dispare
Soapte,fapte si vise incurcate
Idei marete,uitaite,
Fete frumoase
Vase sparte,flota dispare
Zambesti doar din grame
Urme de cauciu la modul:”Ooo Doamne”!
Parinti pedofili iubesc pruncii dramatic
Cu ochii in TV ramai static,
Cenusiul cuprinde cimitirul
Flori uscate aruncate pe mormantul fiului
Pastile cu pumnul,supradoza
Alcool in exces,ciroza.

Supradoza de putere,
Amagire si durere
Scriu in noptile geroase,
In Romania ma tarasc pe coate,
Cine vede,cine poate
Sa-ti dea iubire frate?

In copilarie iubeam jocurile,
Acum politicienii invart cartile
Generatii de tineri abuzate obsesiv.
De vreo trei poezii ma repet ca nu-I nimic constructive
Viitorul e gri,incetosat si tacut,
Multe-s de facut
Un prieten te crede da-I departe,
100 sunt langa tine,iti intorc spatele,
Faptele,singurele care vorbesc de la sine
Ele te caracterizeaza,
Spun ce-i rau si ce-i bine-n tine!
Intr-un final te modeleaza.
Scriu ce vreau ca de-aia sunt eu
Am acceptat si critica si respectful mai mereu
Cand eu imi scriu versul,tu iti visezi interesul!

Supradoza de putere,
Amagire si durere
Scriu in noptile geroase,
In Romania ma tarasc pe coate,
Cine vede,cine poate
Sa-ti dea iubire frate?