12 – 4.6


Aud paşii tăi cum tropotesc spre mine,
Din inima bătăi se scurg prin fire de nisip.
Ce sunt eu? Ce eşti tu fără florile din mine!
Şi buzele-ţi mimează un sărut pripit
Te mângâie gândul meu în nopţile de Mai…
Mai stai, mai stai tu vis frumos ce cânţi în inima bătăi
Se scutură cireşul în părul tău şi ochii se îmbată în parfumul lui
Eşti un vis fără sfârşit pe care viaţa mi l-a pus în faţă!

Gol in zapada


Era pe inserate si paseam golas prin zapada. Degetele imi tremurau, corpul suspina dorinta unei haine…mainile cereau manusi. Mergeam spre nicaieri si nu voiam sa privesc inapoi, drumul lung, pietruit si imbibat de gheata accentua starea mea fizica si psihica. Nu-mi pasa, eu cutreieram spre nicaieri. Simteam totul atat de natural plin de-o vrajba naturala ce-mi transmitea fiori pe spate… Ahh! Dupa pasi marunti vad natura si de odata tresar in balcon, fotografiam!

Această prezentare necesită JavaScript.

Pasi printre noroaie si caini


Subtirel de toamna asa… cum adica? Adica grav.
Azi, zi frumoasa de noiembrie, plina de neprevazut, plina de suspansul norilor ce dau sa planga. Nu strica vremea starile cum se intampla multora dintre noi, asa ca am simtit nevoia sa ma plimb. Ce daca era ceata, ce daca aproape ploua, ce daca bulevarde principale din Galati arata ca dupa bombardament si in locul trotuarelor gasim transee pline de noroi ce asteapta sa urce pe adidasii nostri! :)) Alaturi de sora mea batem la pas orasul. Din nord in sud, din est in vest ca doar noi suntem oameni tineri si putem merge mult si vrem sa convingem zicala: „Mersul pe jos face piciorul frumos”!

Strabatem cativa kilometri buni printre viciile orasului. De la noroaie la caini doar un pas sau niciunul ca-s la comun. Viteza noastra de croaziera taie rapid strazile si ajungem in noul Mall din Galati. Haosul din Univers s-a mutat in sud-estul tarii. Printre lucratori si utilaje, oameni si masini pasim in infern. Sa nu credeti ca am pasit in vreo galerie de fotbal a vreunei echipe de prin Serbia (am auzit ca aia sunt fanatici rau), aici cred ca-i mai rau ca la suporteri. Oameni de la mic la mare se calca inca in picioare pe presupusele reduceri si pentru ca unde este ceva nou trebuie sa mutam un oras.

Putin la stanga, putin la dreapta si m-am sictirit. Doresc sa evadez din infern. Nu mai spus ca m-au calcat toti pe picioare :(. Hai acasa! Nu-i de noi, poate revenim cand se plictisesc cumparatorii sa arunce banii in vant pe chestii inutile sau cand vine primavara si galatenii vor sta pe la casele lor pentru ca atunci nu va trebui sa suporte frigul. In Mall, este destul de cald plus ca la baie au si apa calda si muzica pentru voie buna.
Drumul de intoarcere pare mai scurt insa este exact la fel. O burnita amarata se prelinge pe geaca, cu toate astea sub un copac o banca ne asteapta. RELAX!