Nu mi-e frică!


Că, cine are a tras tare
Cine fură cât are oare?
Lupt pentru mine şi nu pentru ei
Ce vreau e să-i mai văd zâmbetul ei

Inima mea de gheaţă
Nu mai poate să facă faţă
Pâlpâie ultima şansă, trage ultima speranţă
Nu Europa, aici e România

Uneori din băieţie dai în lacrimi
Şi singur zgâriai pereţii
Cu un creion desenezi viitorul
Eşti un actor şi încurci decorul

Sărăcia leagă oamenii
Bogăţia lasă urme pe caziere
Bogăţia diferenţia faraonii
Sărăcia explicată în graffiti prin cartiere

Da, da, da sunt natural
Sucuri gastrice şi durerea provine natural
Societatea democrată are gard
Libera exprimare rămâne în prag

Frate lângă frate cât unul are de toate
Te rogi la Dumnezeu pe bani, bunuri şi altele
Te gândeşti tu că bine e în linişte
Media vrea să calce în picioare ploşniţe

Să nu spui NU
Spune acum TU
Poţi face faţă faţă în faţă?
Nici cu hingherii nu-l prinzi pe Zdreanţă!

Să-mi fie ruşine că mai pot vorbi
Nu mi-e frică de nimic şi nimeni
Lasă că vei ajunge să-mi dai dreptate
Va fi prea târziu prizonierul fiind prea departe

În zilele cu soare vreau ploaie
În zilele cu ploaie vreau soare
De ce aşa indecis?
Pentru că mulţi n-au înţeles ce am scris!

Florile mele le vreau pe mormânt
Doi trandafiri roşii, unul frânt
Să scrie: Nu i-a fost frică!
Şi cine vrea poate să-l plângă

Pe româneşte se spune puternic
Ca un bătrân trecut prin toate
Acum la apogeu sunt vrednic
Las în urmă nu cuvinte ci fapte!

Pasi printre noroaie si caini


Subtirel de toamna asa… cum adica? Adica grav.
Azi, zi frumoasa de noiembrie, plina de neprevazut, plina de suspansul norilor ce dau sa planga. Nu strica vremea starile cum se intampla multora dintre noi, asa ca am simtit nevoia sa ma plimb. Ce daca era ceata, ce daca aproape ploua, ce daca bulevarde principale din Galati arata ca dupa bombardament si in locul trotuarelor gasim transee pline de noroi ce asteapta sa urce pe adidasii nostri! :)) Alaturi de sora mea batem la pas orasul. Din nord in sud, din est in vest ca doar noi suntem oameni tineri si putem merge mult si vrem sa convingem zicala: „Mersul pe jos face piciorul frumos”!

Strabatem cativa kilometri buni printre viciile orasului. De la noroaie la caini doar un pas sau niciunul ca-s la comun. Viteza noastra de croaziera taie rapid strazile si ajungem in noul Mall din Galati. Haosul din Univers s-a mutat in sud-estul tarii. Printre lucratori si utilaje, oameni si masini pasim in infern. Sa nu credeti ca am pasit in vreo galerie de fotbal a vreunei echipe de prin Serbia (am auzit ca aia sunt fanatici rau), aici cred ca-i mai rau ca la suporteri. Oameni de la mic la mare se calca inca in picioare pe presupusele reduceri si pentru ca unde este ceva nou trebuie sa mutam un oras.

Putin la stanga, putin la dreapta si m-am sictirit. Doresc sa evadez din infern. Nu mai spus ca m-au calcat toti pe picioare :(. Hai acasa! Nu-i de noi, poate revenim cand se plictisesc cumparatorii sa arunce banii in vant pe chestii inutile sau cand vine primavara si galatenii vor sta pe la casele lor pentru ca atunci nu va trebui sa suporte frigul. In Mall, este destul de cald plus ca la baie au si apa calda si muzica pentru voie buna.
Drumul de intoarcere pare mai scurt insa este exact la fel. O burnita amarata se prelinge pe geaca, cu toate astea sub un copac o banca ne asteapta. RELAX!

Ploua cu oameni


Si vreau sa-mi ploua peste sufletul amar,
Sa dialoghez cu sufletul cald ce mi-e dat in dar
Sa vad soarele printre norii cenusii
Si atunci oamenii morti vor deveni vii!
Ca sunt prea multi parinti cu daruri nedorite
Copii lor sunt cristale ciobite,
Ce astepta fapte bune,speranta si intelepciune
Nu violenta,alcool si slabiciune
Realizarile tale de azi
Duc la rezultatele lor de maine si nu-i bine
Ca o sa-ti mai doresti un mic soare
Pacat!!!Pe cerul tau sunt nori si din nou va fi ploaie
Viata nu e un pamflet si nu e regizata
Trebuie iubire nu-i o drama ordinara cam umflata
Fii parinte si vezi rezultatul peste ani
Orasul e plin de microbisti si alcolisti!

Intr-un razboi plin de incredere
Oamenii pier nevinovati pe capete
Ca dupa moarte,toti te iubesc nu mai sunt soapte
Cazut in groapa fara fund
Vreau liniste sa ma afund
Sa-mi petrec toata ziua prin parc
Cu al meu copil tragand in tinta cu un arc!
Acum nici roua nu e uda,
Florile pure cresc in spate la o tufa
Mama nu e orice fufa
Ca pe centura dragostea-i in valuta
Cand esti bolnav mama iti pune o batista uda
Si ploua iarasi si e dureros
Sulita realitatii a trecut de os
O alta zi,scancet si iar e dureros
Batranii sunt in genunchi mirosind pe jos!

Daca tot ne aflam la capitolul familie,
Sa zicem de sincera iubire,convietuire,
De frunti pupate,lacrimi ingropate,
De vise dezgropate
De oameni frate,
De vremurile cand eram pici
Cand inima-ti batea neinteles pentru o fata si eram mici
Parfumul diminetilor fara cafea
Sania ruginita zburda pe ulita acoperita de nea
Atunci nu te “dadeai” cu capul de pereti
Ca nu exista bucurie si nici dimineti
In care EU sa nu zambesc incet sa cresc
Pentru niste filme am invatat sa citesc
Prin ploi cumplite mergeam duminica la Biserica
Atunci era altceva,acum e fala,bravada si mascarada!

Am crescut peste ani si vad
Pre multe familii destramate pentru bani si cred,
Ca lumea asta e la cotitura
Nu spui nimic si te-ai trezit lovit in gura
Putere este doar in ban
Pe pat de moarte ne mai dorim un an,
In suferinta un om bun si fara niciun ban
Credinta-n tine ca ai sa reusesti
Ca esti puternic,muti munti si nu clachezi
Ca evoluezi frumos pentru un partener
Nu de pahar,ci de gand si de amar
Nectar amar,in al lor suflet cam murdar
Prea multe sperante puse-n tradatori
Toamna sunt furtuni,cad frunze si sunt ploi
Asa e omul trecator…
La ultima suflare mai are un singur dor!

La vitta e bella cu toate astea in fata ta e negura
O ploaie rece pe trup iti deschide sufletu gura
Zici ca nu vrei nimic pana la moarte
E alta dimineata,in oglinda-ti vezi aceeasi fata!