12 – 4.6


Aud paşii tăi cum tropotesc spre mine,
Din inima bătăi se scurg prin fire de nisip.
Ce sunt eu? Ce eşti tu fără florile din mine!
Şi buzele-ţi mimează un sărut pripit
Te mângâie gândul meu în nopţile de Mai…
Mai stai, mai stai tu vis frumos ce cânţi în inima bătăi
Se scutură cireşul în părul tău şi ochii se îmbată în parfumul lui
Eşti un vis fără sfârşit pe care viaţa mi l-a pus în faţă!

Artist în sărăcie


Poveşti din `91, când iarna îţi frângea inima
Căldura maternă, şi apoi inima de fier, trebuia să ştiu că n-o să reuşesc
Am copilărit unde soarele dansează în paşi de vals cu rouă
Acolo unde inima m-ar duce indiferent de soartă
Când pe la 5 ani rupeam zeci de perechi de tenişi visându-ne fotbaliştii din abţibilduri
Şi mai dădeam mingea pe la vecini şi uite cum ne rupeam şi spatele şi scânduri
Copilăria mea a fost paradisul!
Unde am cunoscut copii ce-au devenit repede bărbaţi
Şi unii fraţi au plecat prea repede, asta-i viaţa, ce să-i faci
Dar n-o să uit vreodată prima îngheţată mâncată
Prima fată sărutată, sau prima înjurătură pe ascuns dată
Dar toate trec, mă trec şi eu
Şi uite-mă bătrân dar vreau să mai zic de unde vin şi ce am vrut să devin
Divin nimic nu mai regăsesc
Când pe la 16 ani pentru prima dată era să mă prăbuşesc
N-a fost să fie, e soarta? Indiferent ce-a fost a vrut să mor mai târziu
Din 15 septembrie am tot tocat un liceu din care nimic n-am învăţat
Dar prea târziu am realizat că visele mele nu se leagă, practic am clacat
Am târâit două caiete vreo patru ani
În care aveam desenate flori şi mâzgăleam prostii de versuri
E toamna, totul a luat sfârşit…
La 18 ani era să mor a doua oară, dar nici atunci şi nici acum nu mă închin
Mai sus puteam să spun de partea întunecată
Morţii cu morţii, o lăsăm pe altă dată
22 de ani şi nu-mi mai găseam locul
Am petrecut o vară unde a început jocul
M-am întâlnit cu frate-miu care între timp a plecat
Odihneşte-te în pace, am trăit un basm fermecat
Şi a trebuit să revin unde inima nu vrea
Blocuri măreţe, străzi, gălăgie dimineaţa
Sunt complicat după cum spun mulţi
Dar mulţi nu ştiu că inima mea a mutat munţi
Pe la 23 era să mor a treia oară, vă mulţumesc, vă iubesc, n-o să vă uit vreodată
Triste amintiri din `91 în prezent
Dar sunt un dependent
De aceea nu dorm nopţile să prind soarele că-i singurul meu ascendent
Cu trăsături umane, mă mângâie, mă adoarme
Habar n-am ce va urma, şi nici nu-mi pasă
Ce a fost a fost, mă bucur că am trăit
Să fiu acolo unde orice vis mă duce
Artist în sărăcie, o dulce armonie.

17.04.2015
Marius Crăciun

Feminitate


Ca au trecut ani de cand,
Ne-am cunoscut vrand nevrand
Printre lacrimile amare,
A iesit si soarele mangaindu-ne cu iubire
Ca pentru tine isi dau coate multi,
Dar sunt singurul ce ar putea sa mute munti,
sa te astepte pe un drum neted cu flori
Sa-ti simt in buzele moi mici fiori,
Ca inima n-are nevoie de chimicale,
Sentimentele-s singurele arme mortale
In tine am gasit linistea sufleteasca
Ca la primul sarut fata sa ti se inroseasca
Ca eram copii,
Acum tinem in palme flori de mai,
Esti si sunt tot ce ai,
Ca o briza au trecut patru ani!

1,65 inaltime,suflet cat Himalaya,
Puternica si deschisa ca-n sezon Mamaia,
Fiinta pura,icoana sufletului
Ma rog in mine sa urmam acelasi sens al drumului!

Plimabri lungi,kilometri intregi parcursi,
Tinandu-ne de brat,sucuri reci,
Telefoane si mesaje de-ngrijorare
Nu i-am lasat sa ne manance sufletele curate,
E bine…
Simplu si direct tot ce-mi doresc,
E ca peste secole sa-ti soptesc,
Acelasi sincer „Te iubesc”!
In ziele mari,cadouri mari,
Reciprocitate,sinceritate,incredere,vise mari,
AStea ne leaga,nedescoperit ce ne dezleaga,
Toti si-ar dori macar odata o fata,
Ca tine plina de iubire,zambete pe fata,mintea creata,
Ca si fara bani ne-am tinut aproape,
Esti linistea dintr-un santier agitat,
Inca odata „Te iubesc”,n-am uitat…!

1,65 inaltime,suflet cat Himalaya,
Puternica si deschisa ca-n sezon Mamaia,
Fiinta pura,icoana sufletului
Ma rog in mine sa urmam acelasi sens al drumului!