Starea Omului vs Starea Vremii


Las în urma drumul acoperit de zăpadă şi dau căldura inimii. Las totul alb şi zbor spre infinitul verde în care vreau să plâng ca nu e zăpadă apoi să mă întorc în zăpadă şi să plâng ca nu văd verde. Natura ştie că pot îndura mult şi îmi dă peste faţă ace de gheaţă, mă pişcă şi-mi aminteşte că omul simte tot dar nu pune totul la suflet că ar avea sufletul de gheaţă.
Să priveşti este atât de uşor însă eu vrea să simt, să cutreier şi tot frigul să-l cern uşor prin haine. Îmi place iarna şi cu toate că toţi plâng acum, eu nasc idei pline de farmecul vremurilor apuse…

Ştiţi ce cred? Cred că vremea care ni se prezintă aşa fără inhibiţii este exact ca oamenii. Atât timp a fost aşa blândă, falsă şi plină de speranţe exact ca oamenii. Te lasă să crezi că totul e ok şi ei sunt acolo să te sprijine dar dintr-o dată în mai puţin de o secundă totul se întoarce şi atunci vezi faţa, faţa ascunsă a monştrilor bipezi plini de frigul sentimentelor reci şi al nepăsării umane…

Roxana Babenco | Pareri si opinii


Salut dragii mei cititori! Dacă aţi fost plecaţi de pe planetă sau aţi locuit câteva zile într-o peşteră, vreau să vă anunţ că internetul a luat o întorsătură sexuală. Nu că până acum aici găseai doar tămâie şi preoţi (marea lor majoritate pedofili), acum găsim o puştoaică undeva la 15 ani care a fost filmată în timp ce întreţinea relaţii sexuale cu mai mulţi băieţi (vreo 5) şi peste asta era beată probabil şi drogată.

Ce pot să spun despre acest caz este doar că nu este primul şi nici ultimul şi că în viitorul apropiat vor fi mult mai multe. Aceste cazuri sunt rezultatul mass-mediei dar şi al părinţilor. Al mass-mediei pentru că aduce ca interes public sexualitatea şi o plasează pe posturi, în ziare şi pe unde mai pot ei la ore la care cam de la cel mai mic la cel mai vârstnic privitor se afla în faţa televizorului. Pentru ei este un plus financiar şi nu ar fi o problemă dacă ochii din faţa televizorului ar putea controla mintea netedă însă e bine să vedem un sân, jumătate de fund dând pe afară şi altele în timp ce ăla mic de 7 ani îşi face „temele” în colţul camerei. Ce va zice? Păi dacă mama şi tata se uită şi comentează subiectele lor de tot rahatul cu siguranţă e bine, ei sunt mai în măsură să decidă ce e bun, nu? Simplu, iei telecomanda şi-i ucizi pe cei ce îţi aruncă doar lături în faţa ochilor dar mai ales în creier. Pe lângă media, cum spuneam şi mai sus şi părinţii au mare parte din vină. Copiii cresc şi preiau din comportamentul părinţilor cam 80-90%. Rare sunt cazurile în care copilul îşi întoarce cheiţa şi gândeşte în mare parte singur, formându-şi păreri şi opinii, găsind soluţii cu toate că poate de cele mai multe ori da greş, aşa învaţă şi devine cel mai bun.
Părinţii ar spune că sunt prea ocupaţi cu locul de muncă şi cu celelalte pentru a mai putea da o lecţie de viaţă şi a pava drumul copilului în viaţă. Mai important decât toate este… altceva, orice dar nu bună creştere… peste ani se vor mira că, copilul ajunge un drogat, un beţivan sau cu nu ştiu ce maşina de lux (pe care părinţii i-au cumpărat-o să alunge perioada în care ei dormeau pe dânşii şi copilul la 14 ani se droga cu droguri care nici nu ştii că există) omoară oameni pe trecerea de pietoni. Lista este lungă şi poate continua zile întregi însă degeaba unul zice şi restul râd. Este exact ca în expresia: Câinii latră, ursul merge! O mână de oameni vorbesc şi România, sau mai bine spus mare parte din populaţie face ce ştie ea mai bine. Moare în propria vomă.

Dacă tot a venit vorba de vomă să trecem puţin la cazul Babenco, tânără de 15 ani din Constantă ce a împlut internetul. Tânără (aş putea să-i spus şi altfel dar e dimineaţă şi sunt calm, mare mirare:)) după ce s-a îmbătat bine şi aproape intrase în comă alcoolică, pe lângă faptul că băltea în propria voma, a chemat la ea acasă vreo 5 băieţi de vârste apropiate cu ea. Retardaţii ce au făcut. Au dezbrăcat-o, au întreţinut relaţii sexuale cu ea şi au filmat totul pentru că peste ani să povestească la nepoţi cu dovezi palpabile. Mulţi spun că ar fi fost viol însă tind să cred că nu, fata ştie meserie şi a fost de bună voie. Ăştia sunt tinerii din ziua de azi. Nişte îngâmfaţi plini de ei cu un miros demn de Ghiţă Ciobanul însă cu atitudine de Gigolo.
Ce mă miră şi am rămas ca la Antipa, este faptul că tânăra ştia cu ce se mănâncă treaba şi că mai avusese salturi de genul în viaţa ei tumultoasă. Despre ea ce să zic. Proastă şi da aţi ghicit iar proastă. Nu cred că la 15 ani eşti atât de dornică de sex şi alte chestii care nu-şi prea au rostul la această vârstă. Dacă aş compara puţin 15 anişorii ei cu mine când aveam 15 ani păi aţi spune că-s comunist însă nici vorbă. Ce am trăit noi cei născuţi înainte de `95 cred că s-a numit copilărie, ce este acum este pur şi simplu doar un prag de la prostie infantilă la prostie majoră şi prostie old.

Sincer prea puţin mă interesează dacă tânără moare într-un gang-bang sau dacă moare după ce ce a băut 4 sticle de vodcă şi a prizat 5 liniuţe. Ce mă pune pe gânduri şi mă apasă din ce în ce mai tare este simplul lucru că sunt mulţi aşa şi pe viitor copilul, copiii mei vor trebui să se lupte cu ei, să răzbată într-o societate condusă de curve, prosti, libidinoşi, toţi mascaţi în oameni.
Aş putea să pun link-urile cu filmuleţe „bărbaţilor” minori, însă mi-e greaţă şi dacă sunteţi nerăbdători să vedeţi mentalitatea copilului modern căutaţi pe internet. Eu vă pot aştepta în rubrica de comentarii să împărţim păreri despre caz.

Nu mi-e frică!


Că, cine are a tras tare
Cine fură cât are oare?
Lupt pentru mine şi nu pentru ei
Ce vreau e să-i mai văd zâmbetul ei

Inima mea de gheaţă
Nu mai poate să facă faţă
Pâlpâie ultima şansă, trage ultima speranţă
Nu Europa, aici e România

Uneori din băieţie dai în lacrimi
Şi singur zgâriai pereţii
Cu un creion desenezi viitorul
Eşti un actor şi încurci decorul

Sărăcia leagă oamenii
Bogăţia lasă urme pe caziere
Bogăţia diferenţia faraonii
Sărăcia explicată în graffiti prin cartiere

Da, da, da sunt natural
Sucuri gastrice şi durerea provine natural
Societatea democrată are gard
Libera exprimare rămâne în prag

Frate lângă frate cât unul are de toate
Te rogi la Dumnezeu pe bani, bunuri şi altele
Te gândeşti tu că bine e în linişte
Media vrea să calce în picioare ploşniţe

Să nu spui NU
Spune acum TU
Poţi face faţă faţă în faţă?
Nici cu hingherii nu-l prinzi pe Zdreanţă!

Să-mi fie ruşine că mai pot vorbi
Nu mi-e frică de nimic şi nimeni
Lasă că vei ajunge să-mi dai dreptate
Va fi prea târziu prizonierul fiind prea departe

În zilele cu soare vreau ploaie
În zilele cu ploaie vreau soare
De ce aşa indecis?
Pentru că mulţi n-au înţeles ce am scris!

Florile mele le vreau pe mormânt
Doi trandafiri roşii, unul frânt
Să scrie: Nu i-a fost frică!
Şi cine vrea poate să-l plângă

Pe româneşte se spune puternic
Ca un bătrân trecut prin toate
Acum la apogeu sunt vrednic
Las în urmă nu cuvinte ci fapte!

Gandul de la miezul noptii!


Gandul de la miezul noptii este calea spre necunoscut, calea din negrul apasator al noptii, spre un drum mlastinos din Romania. Arunc ancora repede si sper sa poposesc mult aici, sa dezleg calul si sa dau o tura pe campia asta, cutreier repede cele noua planete si gasesc oameni ca mine ce au migrat intr-o liniste.

Noaptea asta vrea sa visez! Vreau ca necunoscutul sa devina o mica parte din trecut. Un trecut ce cu beton de calitate l-am ascuns si peste am pictat un soare si ceva iarba. Oamenii din galaxie sunt acum in jurul meu si citesc toti in acelasi timp citate cretine, vor sa vada cum turbez. Cred ei ca inchisoarea „libera” pune stapanire mai bine in miezul noptii! In lungul drum spre mine am intalnit caractere mai multe ca intr-un joc in retea, am gasit fete ascunse sub masti, gaseste fata curata si plina de zambete chiar daca culoarea mastii anunta o noapte lunga plina de nepravazut.

N-ai inteles nimic? Nu-i problema pot continua pana in zori, insa o fac cu mine, tehnoredactez pe mine. Voi acum ar fi cazul sa visati, visati ca totul este frumos

Pată


Astăzi am avut o experienţă neaşteptată şi frumoasă ce-i drept. După un somn odihnitor m-am decis împreună cu persoana iubită să ne plimbăm în oraş prin soarele ce ne chema afară. Zis şi făcut. După o serie lungă de apelative cu tentă de copilărie adresate unul altuia facem cunoştinţă cu o prietenă, o însoţitoare de drum, o căţeluşă. Simpatică ce-i drept, albă cu câteva pete negre de unde am ales şi numele Pată, plină de viaţă a început să ne urmărească.

La început nu credeam că ea chiar ne va urmări dar tot observând că fugărea pisici, alerga maşinile doar în jurul nostru şi apărând mereu în mod neaşteptat atunci când ne imaginăm că se va opri într-un loc ne-a dovedit urmărirea.
Facem un mic popas pe faleză şi observăm că însoţitoarea noastră avea un chef de joacă teribil, aşa că i-am făcut pe plac. Ne-am jucat cu băţul, am alergat şi ne-am jucat cu ea pur şi simplu dar a revenit la fugăritul maşinilor şi al pisicilor. Ori de câte ori o pierdeam cu privirea în câteva secunde apărea în spatele nostru stârnind bucurie în sufletul nostru.

Am tot mers circa 1.5-2 km alături de ea şi ne doream acum să ne urmeze pentru a o răsplăti acasă cu ceva bun, dar altcineva a fost mai rapid ca noi. Aşa că Pata noastră a ales ceva bun de ronţăit şi ne-a părăsit pe noi. S-a aşezat într-un tufiş şi a început să-şi mănânce bunătăţurile, în ciuda chemărilor noastre. Am aşteptat puţin pe o bancă dar nu ne-a mai urmat. Restul drumului spre casă străbătut fără ea ne dădea speranţa că la fiecare pas făcut ea se afla în spatele nostru uimindu-ne că de obicei. Ne-am întors capetele de câteva ori dar nu era nimic… Cred că ne ataşasem de ea şi ne doream să fie mai aproape de noi de aceea ne-o doream pe lângă casa dar ea s-a dovedit a fi o căţeluşă rebelă şi liberă.

P.S Faceţi cunoştinţă cu Pată

Această prezentare necesită JavaScript.

Soare


Buna dimineata soare! O zi frumoasa de iarna! In urma cu doua zile nebunia Mosului a pus stapanire pe Romania, toti isi pozau ghetele in care aveau portocale si iz de sosete nespalate, toti erau „true”…pff pe drept erau de prost gust, farmecul unei sarbatori a fost prost inteles si prost transmis.

Nu trebuie sa critic eu mentalitatea omului, trebuie doar sa-mi construiec un iglu de protectie. Protectia vine dimineata din soare. Cu toate ca se anunta ninsori abundente la munte si strazi inchise, trafic ingreunat, la Galati, azi este o zi superba. Adevarul este ca frigul pisca putin asa din noi insa e placut, daca vrei vara, vrei primavara, vrei natura sa renasca trebuie sa trecem prin combinatia de anotimpuri.

Soarele asta ma indeamna sa ma plimb azi 😀 . E prea frumos sa dau la o parte ziua asta frumoasa. -1 grad si soarele mi-a invadat camera, iubita mea hai sa zburam peste crestele muntilor inzapeziti, sa plutim peste nori, sa dansam o hora cu soarele. Acest mos ce ne pune zilnic in suflete lumina si stare de bine.

Azi


Azi, este o zi diferita de cea de ieri. Azi am simtit iarna la granita de parca granita ar fi langa mine. N-ar fi asta o problema, am mai trecut noi prin ierni doar ca acum nu-s pregatit sa-i scriu mosului. DA, lui Mos Craciun!
Stiu, da, mai este o luna pana cand Mos Craciun ne va aduce daruri si bucurii, insa cred ca trebuie sa-mi fac ordine si sa redactez o mica scrisoare. Cu cat o trimit mai devreme cu atat mosul va avea timp sa caute cadoul potrivit dorintei mele…

Azi, trezit de cantecul papagalului ce nu mai inceta din simfonia a 8-a din corul papagalilor nebuni, am realizat ca trecerea de la un anotimp la altul nu-i chiar foarte brusca, cu toate ca in ultima perioada au fost temperaturi de primavara spre vara eu unul asteptam putin frig. E bine sa gandesti la rece, sa bei o cafea in balcon in timp ce oamenii trec zgribuliti pe strada care incotro cu capetele in pamant si cu fularul strans legat in jurul gatului.
Azi, prima impresie a fost ca afara e undeva in primele zile de vara. Soarele galben copt alerga printre blocuri „ca sa ne pacaleasca” pe toti. Apoi el ce facea? Nimic, doar se amuza ca ne-am lasat influentati de razele lui mincinoase si am crezut ca nu-i cum pare. Oare soarele are trasaturi umane? Raspunsul il caut altadata, acum am treaba trebuie sa…

…Odata pregatit sa racoresc camera, deschid geamul si simt pe pielea mea aerul rece si sincer de iarna am stiut acum cu certitudine ca primul paragraf trebuie cat mai repede completat. Vantul asta turbat mi-a strabatut repede ceasca de cafea si acum sorbeam ceva racoritor si foarte rece, soarele se ascunsese dupa un bloc si ii priveam razele inselatoare cu intrau in alte balcoane, alti oameni pacaliti… hmmm, era o stare ciudata. Dupa ce trec repede de la o stare la alta, revin la scrisoare. Scrisoarea catre Mos Craciun. Ce trebuie sa cuprinda? Incerc sa storc ceva util din creierul asta adormit insa nimic, nici macar o svacnire a vreunei ideei retardate nu vrea sa apara. Mai incerc si mai incerc…nimic. Sa ma las pagubas? As fi un las in spatele razelor ce m-au mintit, as mai putea eu sa-i scriu anul acesta mosului? Poate da, poate nu, insa cert este ca acum ar fi momentul cel mai bun sa mai incerc o „stoarcere” din creieras. Unu, doi, unu doi, proba de creieras… Dupa lungi incercari am ajuns la un rezultat cred ca foarte bun. Creierul mi-a soptit ca-s nebun, ca visele pier dimineata si ele nu-i scriu mosului sau mai rau nu ajung pe masa mosului, asa ca ar fi cazul sa nu mai visez si sa cer ceva omenesc.

Draga Mosule,

Micile mele dorinte cred ca au apus odata cu luna, asa ca iti mai cer doar IUBIRE, LIBERTATE, RESPECT, DEMNITATE si IUBIRE, pentru a putea invinge orice. Poate-s multe, poate sunt putine, nu stiu. Tu decizi, cheia cuvintelor de mai sus e la tine. Decizi singur! Le oferi mie si tuturor sau toata munca si visurile noatre se pot scalda intr-un bazin de umanitate sau vom inceta sa speram intr-un lagar al indoctrinarii…

Cu drag, Marius

Unus Mundus


O viaţă frumosă în orice dimineaţă
Orice lămâie taie din greaţă şi-aduce pofta de viaţă
O lume prea bună încotro ai fugit?
Când strigam prin văi urlă munţii în noi
Şi meleaguri ce se pierd,
Sunt români ce greşesc drumul ce-l aleg.
O viaţă să ai să laşi amintiri,
O viaţă în care în parc să bucuri copii.
Şi nu ştiu ce urmează,
Dar cam totul e de groază,
Când la început de lună din salariu începe furtuna
Alături de tine şi cerul tună!
Şi poate că trec şi nu văd eu perfect
Dar o lume cu iz de sarmale
Se cam duce la vale
Vecinii pe ritmuri de manele: Oh, Doamne!

În tot ce-a trecut doar o lume am văzut,
Şi-o văd tristă, o ţară comunsita.
Grupuri cretine se luptă pentru nimic
Au auzit că e mai bine să fii retardat în public
Dar lasă că noi putem să mai ducem
Generaţia ce vine, e mult mai proastă decât mine
Şi-i bine, ca-n toate şi-n tot e neagră ziua ce vine
Cu o lume dezinformată, puterea emancipată
Popoare inundate, vile precum ciupercile ridicate
Şi tip la fratele ce mă trage,
Lasă-i să tragă! Inima-mi de titan şi nu se sparge!
Hai trage, drace, n-ai văzut pe hărţi Câmpii Romane
E trist şi e-nnorat,
Cizmele arunca-n lături apa din băltoace
Că nu-s Bacovia, dar după furtună n-aştept soare!
O lume ce pictează luna în mare!

Buna dimineata soare!


Soarele, acel corp ceresc ce uneori imi intra in casa. Trece printre florile din balcon si dupa ce strabate micutul balcon poposeste in camera… Isi arunca razele peste tot :).

Azi, ora 10:00, ora matinala pentru mine. Niste albinute inca mai munceau printre florile mele, gandurile de aseara erau tot mai prezente. Repede dar nu chiar foarte repede ca atunci dadeam cu ideile de pamant :D. Hai, sus baiete! Repede open the dor… trebuie sa vezi soarele! In balcon razele dansau, albinutele zumzaiau. Intr-un cuvant viata! :X

Dupa ce am „dialogat cu el”, caut un betisor parfumat sa invalui camera intr-un aer ca valuri de fum sa bata in perdea… Las fumul cu mireasma de levantica sa ajunga si-n bucatarie, fac o cafea. Pacat ca nu esti aici, cafeaua e amara ca asa imi place. Ceaiul il beau diseara, dar pana atunci vreau sa fiu eu fara greutati si dor. Am sa trec eu peste toate, chiar daca toate imi lasa riduri de fata, las soarele sa le mangaie. Cate as mai zice, dar…

Vedeam cam jumatate din soare. Blocul imi lua cealalta jumatate. Acum sunt sigur ca pentru clipele frumoase trebuie sa traim, sa privim cerul nu sa batem cruci, dimineata sa fiu curat pentru o zi murdara. Dupa micutul dialog de dimineata, soarele a prins curaj si a intrat intru totul in casa. Da!

Gândul


O zi în care să nu pot gândi,
E-o şi în care să n-o pot privi.
O zi în care gândul fuge,
E ziua în care iubirea-i tot şi-ajunge!

Ca un cuib părăsit mă descompun
Dintr-un rând pe foaie sufla gândul nebun
Că soarele în miezul zilei veghez
Ca din realitate nici prin gând nu-mi trece să dezertez

Şi uite totul cum fuge,
Anotimpuri limpezi pe câmpii pustii
Uite-mi gândul cum stoarce
O zi de iarnă şi Dunărea valuri sparge

Şi tot cu gândul peste ani voi fi
Că da mai ajung ca cine poate şti
Să scriu atunci gândul prezent
Că am avut trecutul perfect

Lasă totul să vină dintr-un nor
Cum lasa ţăranul sămânţă pe ogor
Doi, trei şi uite clipă a sosit
Culege roadele unui gând bine clădit