Peştera vieţii


Mă simt pierdut prin peştera vieţii şi felinarul ăsta mă lasă pagubă. Gazul vieţii puţin mai pâlpâie şi flacăra este ştearsă. Găsesc utile nişte pietre ce le agit isteric spre pereţii peşterii. Nimic pictat pe aici să-mi coloreze viaţa, nici măcar o zgârietură rupestră să-mi agite irisul… nimic. Spaţiu închis şi negru precum ziua de azi, ziua mea: (. E trist să fii singur printre pietre şi tot la fel de singur printre fire de praf uitate şi casele unor păianjeni ce mă agata romantic de părul de pe cap.

Păşesc golaş prin praful negru ce îmi atinge gleznele, şi simt printre degete cristalele nisipului cum mă rănesc uşor dar sigur… cutreier… felinarul a murit şi am uitat să menţionez că pe el notasem SPERANŢĂ. Deci uite aşa moare speranţă. Arunc felinarul şi aud cu sticlă se sparge de o piatră, ceva gaz rămas îmi inundă nările. Să fie asta sfârşitul? Nu mi-e teamă! HA HA, trec şi peste nisipul ce mi-a rupt pielea dintre degete… cutreier… nimic şi nimic. Nu văd calea de ieşire, totul încă este negru şi niciun sunet. Probabil acum sunt picturi dar nu le mai pot vedea. E crunt şi acum simt şi frigul.

Cât de lungi pot fi canalele acestei peşteri? Să găsesc dintr-o dată fără felinar şi fără SPERANŢĂ o ieşire spre un tărâm de basm? Neah! Slabe şanse să schimbe ceva firul tragic al povestioarei. Sunt rănit fizic, psihic, moral şi toate cele însă mai am câte o zvâcnire. Mă mai împiedic, mă mai lovesc însă tot continui să merg. Îmi simt respiraţia în faţă şi n-am timp să gândesc ce urmează că simt deodată o lovitură exact în mijlocul frunţii şi uite-mă cum cad. Deja mi-e somn, mă strâng uşor într-o formă de bumerang şi tot ce vreau e să dorm puţin. Sper să visez cum găsesc un felinar şi încotro ieşirea. Linişte, vreau să dorm

Simplu, regasirea


Ce ne mai tine in viata? Amintirile sa fie oare? Da, cu siguranta o amintire este ca o radacina bine infratita cu pamanatul, prin ea trec cele mai multe substante de care un arbore cu siguraya are nevoie pentru a ramane in viata. Un om ramane in viata si fara ganduri din trecut si amintiri din diferite familii (unele frumoase, altele horror)

De ce oamenii traiesc prin amintiri? Prin simplul fapt ca o amintire schimba monotonia zilei. O amintire este ca regasirea vietii dupa ce ai stat 30 de ani intr-un cavou. E mult spus o renastere dupa moarte insa o amintire te poate tine treaz o noapte intreaga fara ca vreun cuvant sa se repete… si uita-ma cu ochii in tavan…

Dulce Romanie


Romania,acest santier la comanda
Unde toti tipa dar toate-s de fatada
Aici numele Domnului e uitat in desert
Tu n-ai ce manca,ei o ard intr-una pe desert
Campiile astea–s dezvirginate
Gaze de sist,tevile ne trec prin spate
Padurile cu amintiri suspina acum
Mana pe arme din ei sa ramana doar fum
Taxe,chitanteu doar aberatii
Vile,masini,multe vacante
Copilul tau n-are drept
Cand iti cer votul atunci tre` sa stai drept
Sa stai ca un stejar in fata drujbei
In caz ca-s descoperiti iti dau sa bei
Romania un taram din care Alice a plecat
La furat carduri,la cersit in Norvegia,Belgia,Grecia…

O,tu dulce Romanie vrei lumina
In soare vezi doar silicoane si urme de la masina
N-ai cum sa te exprimi intr-un stat democratic
Orice vorba spusa te-ngroapa dramatic
Romanie unde-ti sunt comorile?
Doamnele lor au la gat averile,mai bine aveau funiile.
Cerul asta albastru cere apa proaspata
Fara nitriti si nitrati ca o fata pura si curata
O,dulce Romanie soldatii tai sunt toti in sant
Nu te apara,au fost abandaonati pentru un sfant!
Recunoastem ca gresim doar nu iesim
Din monotonia generala,ne place starea de lesin
Astia si-au gasit fericirea in eticheta de la Cola,
Hitul din Mamaia e platit din vapoare de Coca,
Libertate striga fratii
Razboiul asta e dus in mai multe generatii.

Toate astea ar avea si sfarsit,
Daca toti au face ce-au zis
Degeaba inima mea e tricolora
Cand toti asteapta oportunitatea pentru inc`-o hora
Tic-tac,Tic-tac, doua decenii s-au scurs
Schimbarea s-a furat,visul romanesc e smuls
Corporatiile iti arata ce sa faci pentru ei,
Sa-i inveti sa numere miliardele
Cand ai au costume de leopard
Tu pe santier iti rupi sandalele
Vila de miliarde are pe masura un gard
Nu conteaza al tau rang
Cand din trei politicieni toti te fac gang-bang
O ,tu dulce Romanie te intreb cum e-n mana la dusman?
Si ca CV-ul e fost plasat acum un an
Mana asta de oameni lupta pentru toti
Intr-o zi vom fi liberi,gata cu roboti!

Iubire fara frica


Dupa berea asta rece,
Zic tot ce-mi trece,
Prin cap,zic de noi,iubire si de foi
Perne calde de parca patu` ne asteapta,
De parca totul e pregatit pentru o fapta
Poate ca azi trebuie sa impartim
Calde sarutari ,sentimente sa inmultim.
Sunt aici alaturi de ingeri
Sopteste-mi ce vrei pana-n zori
Noaptea asta-n doi, noi,amandoi
Si ne place jocul pacatos,
Suntem mai high ca pe Athos.
Nimeni nu te vrea cum te vreau eu,
Ca multi te aprecieaza, langa tine eu mereu
Start, mai usor, mai tandru, sacru
E inceputul cantecului cu tenta romantismului.

Cu tine scap de ispita,
Lumea asta e prea mica
Aceasta copila fara frica,
Mi-a spus ca ea e singura ce ma ridica!

Eu iti inteleg simplele gemete,
Nu prinde iar in cearceafuri soarele
Aceasta poezie e pentru anii in care,
Am trecut de la copilarie la dragoste,
La inima muntilor ce n-au cazut
Chiar daca multi ar fi vrut
Sa nu fii subiectul meu pentru poezii
Dimineata sa nu savuram cafeaua in doi
Dar asa pot sa ajung departe,
Aroma de femeie ce m-a inaltat din noapte
Si dezbracat merg prin multimea ce a aclamat
Ca doar Eminescu a avut o muza,
Taci! Iti savurez a ta buza
Hei! Taci, ne intelegem si din semne
Gesturi delicate pe chip cu detalii bine definite
Intinde-te, suntem aici pentru inca o noapte!

Cu tine scap de ispita,
Lumea asta e prea mica
Aceasta copila fara frica,
Mi-a spus ca ea e singura ce ma ridica!

Printre gloante ca-n razboi,
Mereu aduci pacea-n suflet,echilibru intre noi
Speranta vie,ganduri linistite
Cu tine scap de orice temere
Pentru noi noaptea-I prea mica,
Camera nu-I antifonta,fantome si urlete
Trupul tau uneori tremura,oare ii e frica?
Hmm! Stiu de ani grei
Acel soptit e tot ce vrei
Nu trebuie sampanie ,lumanari
Atunci unde ar fi timpul nostru,
Si zeii iti copiaza trupul,
E atat de scurt uneori timpul
In acest spatiu temporal suntem captivi
Cel mai mult vreau pe terasa il alte primaveri,
Aud suntetul ce ma anunta ca e pura iubire.

Cu tine scap de ispita,
Lumea asta e prea mica
Aceasta copila fara frica,
Mi-a spus ca ea e singura ce ma ridica!

Fiu din natura


E primavara si a inceput sa ploua,
Cu pasi mici ies in gradina
Printre pietre,pet-uri si gunoaie sap o groapa,
E pentru viata,e pentru pomul din ograda.
Incet il iau in palmele-mi umezi si plantez
Peste ani la umbra lui sa-ngenunchiez,
Trec luni si vara a venit
Pe micul meu copil flori mii au rasarit,
Ca parca vrea sa-mi multumeasca
Ca i-am dat o mica sansa la viata
Vorbesc limba naturii,si,
Uite asa ne-ntelegem amandoi si suntem vii!
Printre furtuni,raze mortale din soare
Vine si toamna,sezonul rece e aproape,
Inca odata mai dialogam,
Trecem prin fata un an si amandoi visam!

Aceasta e povestea mea,a ta,a lor,
Fa bine sa gasesti ce e mai bine
Ce-o fi o fi, acum totul e bine,
Moartea nu te lasa sa vezi ziua de maine!

Luni reci l-au secat de puteri,
Trei luni simte dor de veri
Sa-mi arate cu adevarat afectiunea,
Anul acesta se mareste bogatia,
La fel in fiecare dimineata schimbam trei fraze
Orice dimineata e perfecta sub ale lui frunze,
Ca eu ii sunt totul,el imi e suportul
Ne ridicam amandoi ani la rand
Trecand parca secunde,numaram frunze canzand,
Vrand parca iarasi sa visam
A mai trecut un an,e timpul sa migram.
Spre maturitate cu pasi mici spre moarte,
Ca viata nu e infinita
Trebuie sa cresti,sa realizezi,s-o vezi morbida,
Ii explic tot ce are nevoie sa stie,
Acum e baiat mare,plin de putere si mandrie,

Aceasta e povestea mea,a ta,a lor,
Fa bine sa gasesti ce e mai bine
Ce-o fi o fi, acum totul e bine,
Moartea nu te lasa sa vezi ziua de maine!

Au trecut ani de la ziua primavetii in ploaie,
Pe langa dragoste au fost si certuri in raze de soare,
Momente critice,vise comune spulberate,
Baiatul meu acum a plecat si e departe
Nu mai sunt dimineti cu saluturi si adieri de vant
Cerul e trist,vantul in obraz ma atinge bland,
Amintirea mainilor murdare cand l-am plantat
E tot ce mi-a ramas in minte,ce vis murdar,
Si peste mine au trecut anii,diminetile-s amare,
Prin geamul de la odaie imi vad baiatul pe carare
Sa-mi sara-n brate ar fi prea mult,
Asa ca n-am nimic de pierdut,
Iau in mana dreapta securea ce-o ascunsesem,
Ne privim,ne amagim…
Il lovesc si cade cu frunzele-i tremurand,
Ma sting si eu ,el e tot ce am avut!

Aceasta e povestea mea,a ta,a lor,
Fa bine sa gasesti ce e mai bine
Ce-o fi o fi, acum totul e bine,
Moartea nu te lasa sa vezi ziua de maine!

Si ce culegem?



Trag dupa mine saci mari
Nu-mi spune Mos Craciun ca-n ei sunt doar probleme,suferinta si amaraciune,
Nu-mi spune ca o sa treaca nu ma cunosti prea bine,doar eu ma cunosc bine
Cu bune sau rele trec ani.

Sun om simplu…
Dispus sa evoluez sa ajung la randu-mi un model,
Ma crezi prost crescut…am o integritate morala demna de-un model,
Si cand vizitez orasul vad cum “golanul” a rup gardu`.

Nascut in secolul trecut am vazut cum toate sunt acum la timpul trecut,
Fac parte din generatia cu schimbarea,
PCR-ul a apus nu mai accepta indoctrinarea.
Lumina lunii cade lin in luciul lacului inticsit de suferinta si venin…din liniste se-aude un urlet de temut!