Ape Învolburate


Scriu cu mâinile murdare din trecutul ce mă apasă
Mii de oameni mă privesc de parcă mă cunosc
Şi totuşi sub piele se ascunde un mozaic ce nu mă lasă
Când o să renasc, îngerul meu se va mira, nici eu nu-l cunosc

Sănătatea e lucrul pe care nu l-am întâlnit
Cu tălpile goale ai călcat sufletul
Când noaptea apasă peste pleoape să ştii că am murit
Pe la mormânt să-mi treci şi să uzi al nostru nufăr

Griji meschine, deocheate de credinţă
O balanţă în neconcordanţă cu realitatea şi speranţă
Şi toate-s vechi cum le-a lăsat inima noastră
Amintirile mă omoară, aştept liniştea şi eternitatea

Vă văd cum rupeţi ultimele mele flori udate cu lacrimi
Şi puţini mă cunosc, tu ai fost echilibrul din furtună vieţii
Ultimul trandafir din suflet se apăra cu spini
Când zorii se revărsă peste cavou, tu să mă uzi cu lacrimi

E toată vâlvă în zadar
Şi ultima suflare peste inimi ce n-o să mai bată
E timpul ce trece şi nu acoperă acest calvar
E tristul poet ce a fost odată ca niciodată

Orice vis vechi de mi s-ar împlini
Şi poate o să-ţi fiu mereu aproape
Pe câmp, în zare o poartă deschisă şi am tălpile pline de spini
Doi paşi şi murim amândoi în ape învolburate

Marius Crăciun
19.07.2015

Pe un peron


Orice om are fapte bune
Prin ce am trecut, anii m-au făcut băiat mare
Când plouă, soarele îl ţin în casă,
Să nu mă lase să mor, atinge-mă uşor,
Şi acele şoapte spuse prea timid
Câmpuri verzi, întinde-mă, cuprinde-mă…

Ultima dată când am fost aici,
Era întuneric, demonii trăgeau, mă-mpingeau,
Şi te căutam, ştergeam orice zâmbet trist
Cu toate că înţeleg şi mai bine n-ar fi fost
Apoi dintr-o lună am făcut mulaj,
Mă simt atât de liber de parcă n-am fost vreodată prin în ambuteiaj

Floarea, tu, şi puţin soare să nu mă laşi să mor
Dar zile-s puţine şi lupt să nu mor
Ca petalele au căptuşit inima mea
Parfumul de-al lor, parfum de-al tău, serotonină în mintea mea,
Eu n-o să plec, eu nu mă-nec
Şi tristeţea, tot ce-i rău am ascuns perfect

Ultima şansă am prins-o pe un peron gri şi trist
După atâtea staţii prin care am trecut înfrigurat
Trenul ăsta mă scoate din tunel şi-mi aud inima
Cum pulsează după luni tăcute, trupul se animă
Cu o ultimă sclipire desenez tabloul ce-l atârn pe-un perete
În zăpadă, ger, şi vânt am nevoie de suflete…

Marius Crăciun
30-03-2015

Când inima mea n-o să mai fie


Am avut un frate odată
Prin noiembrie era să mor la el în casă
Apoi uite fază, le-am rupt inima, n-au înţeles care e faza.
Şi din trecut rămân doar eu şi palidă-mi mi-e faţa
Am adunat în mine un sac de ură, inima taci şi îndură
O scot pe masă şi-i vorbesc:
„Inima, nu plânge, pe ea n-o mai vezi” şi deodată o iau şi de pereţi o izbesc.
Dar nu mai pot ca acum pierd nopţi, că am pierdut şi ani
Mă sting şi eu că nimeni nu întreţine flacăra din pieptul meu
Mi-e greu, eu nu mai plâng!
Ca lacrimile nu-s remediu când sufletul e frânt.
Dar mi-amintesc de noi, de mine când trăiam
Acum sunt sus mă uit la mine printr-un geam
Cuvintele nu-şi mai au rostul dar eu le folosesc
Că dacă nici pe ele nu le plac, ce dracul să iubesc?
E ger şi fără suflu încep să epatez.

E început de era glaciară
Minuni din anul ce-a trecut zbiară: „Omoară-mă!”
Mă scurg încet dar sigur pe lângă vină
Cunosc şi iadul, în răi nu ştiu pe unde-i drumul.
A trecut o lună, te văd prin telefon,
Ştii că-s aşa: „când iubesc, iubesc dar dacă te urăsc nu-ţi vorbesc cu anii”
Dar parcă aş vrea să pierd din viaţa un minut
M-aş murdări pe suflet, oricum rămân acelaşi prost
Mai târziu am învăţat că nu-mi trebuie planuri
Că vine clipă şi-mi năruie toţi anii
Şi eu devin bătrân, sictirit şi plin de ură.
Încerc mereu să închid ochii, doar că prin ei văd lumea ce mă afundă
Dar nu e foc în care tu să mă arunci,
Şi nu e apă în care să mă îneci
Şi dacă ai face-o ştiu bine că amintirea mea ţi-e vie:
Ai grijă de tine când inima mea n-o să mai fie!

De zis!


Eram pe-un vis călător
Săream într-un picior
Eram copil şi învăţăm să zbor
Ţopăim timid pe-un nor

Apoi din vis zburăm spre tine
Găseam pe drum bucăţi din mine
Le adunăm că mă gândeam să-mi fie bine
Am strâns bucăţile şi mă-ndreptam spre tine

Visam culori în tonuri negre
Eram la poarta drepţi de veghe
Sufletul se zbătea ca-n spăte la zeghe
Erau culori, dar eu le vedeam negre

… acum speranţa îşi trage clopotul
Aduce tot ce-i greu şi-n Univers începe vuietul
… am stat pe loc să-mi aud gândul
Eram doar eu, rupeam pământul

Credeam că nu mai baţi spre împăcare
Credeam că stelele se camuflează când soarele apare
Credeam că orice om suflet are
Credeam că văd natura că şanse are

Stupid am închis ochii la prostie
Ştiam că bine nu va să fie
Credeam că timpul acoperă orice mizerie
Găseam mereu un Univers de basm în tine

Final de vis şi lumina-mi strigă bis
Trec repede prin minte tot ce-am zis
Las foile să-mi cunoască sufletul ăsta trist
Las în poezie tot ce am de zis!

Snapshot_2014-03-22_100301

O viaţă să-ţi dovedesc…


Uite anii au trecut,
Poate la început nici tu n-a fi vrut
Să cântăm amândoi, că eroii după război.
În viaţa mea nu-ţi mai las trupul gol în vânt

Viaţa e trecătoare, uneori apăsătoare,
Ştii ce-i mai tare? Dimineaţa pe geam flori de gheaţă
Tu pe lângă mine îngânând două cuvinte: Bună dimineaţa!
Atunci inima tresare, o iubire nemuritoare.

Că patru ani nu-s de ici de colo,
Când poate puteam să fiu se drumuri solo
Tu ai rămas ca luna-n zorii zilei
Să întăreşti bine cărămida iubirii

Ţi-aş mai zice că unele zile au avut ceaţă,
Poate din cauza mea sau poate aşa e dimineaţă,
Că-s fericit când aud cum sună telefonul
Chiar dacă eşti plecată prin receptor îţi simt dorul

Şi nu mai pot nega nimic
Astrele dormeau când noi ne-am întâlnit
Ştiau că sufletul bate orice regulă
Te ţin pentru viaţa să ne facem cale prin negură

Dar în curând se fac patru ani
Patru ani în care am fost copii, maturi şi veterani
Patru ani în care pe cerul meu stelele sclipesc
Patru ani şi-o viaţa-n fată să-ţi dovedesc că Te Iubesc!

Ganduri negre


Linistit pe canapeaua ce-o vad zilnic,
Cafeaua nu-ti trezeste mintea dimineata
Cum din curva nu faci nevasta cu spirit pustnic.
Ingerul meu ascute barda,taie viata,
Sensuri multe,cai dese
Oamenii vad doar in fata,iubesc mesele pline,
Africa moare,unde-i UNICEF?
Cand orice ghertoi la carma tarii se crede sef,
AK 47 e singura cale de razbunare
Asa poate o sa zicem:”Pe vremea mea nepoate…”!
Si poate cei 1% care vedem cipul si-nchisoarea
Sa strangem alti 99% sa privim rasaritul de langa mare,
Cel mai grav e sa dai mancare din mana
Peste ani animalul face karate iti rupe mana,
Feriti-va cand am sa uit de morala
Pe pat de moarte iti doresti sa fi dus o viata normala.

Armele tale sunt arme mortale,
Armele mele sunt arme morale,
Ingerul meu s-a incruntat
Vezi ce zici ca-i ca mine un nebun,
Iti face vant instant,ramai amintire si fum!

Orinde te duci tre` sa dai atentie,
Nu un simplu „Buna ziua” si fire de noblete
Banii,puternic drog,modifica familii si fete
Nu intelegi nimic din ce-i mai sus,
Cand o sa plec toti vor spune:”A fost baiat bun,pacat ca s-a dus”!
Orice apus e inceputul unui rasarit
Sufletul mereu mi-e ratacit
Pe campii verzi,terenuri de fotbal pline da baieti
Amintiri din episodul trecut,
Acum scriu CV-ul degeaba si raman mut
Am inteles sa nu ma plang ca-i hranesc
Asa ca fugi,nu te suport si te plesnesc,
Asta-i vers din underground,
Plin de super sound
Lasa suntetul de tastatura,
Da o tura p-afara,ia o gura de aer nu fi fraier!

Armele tale sunt arme mortale,
Armele mele sunt arme morale,
Ingerul meu s-a incruntat
Vezi ce zici ca-i ca mine un nebun,
Iti face vant instant,ramai amintire si fum!

Ce rost mai are capul plecat
Cand eu sunt geana pe buzunare,te-au tradat!
Ieftin te-ai vandut pentru suprematie
Ca la menstruatie,
Curge ca-i rau,viitorul e negru
Ingeri facuti praf,tasi linie
Vin de vita nobila,se trage din campuri cu iarba vie,
Bombe cu C4,arunca-le-n cap
Distrugem orice imperiu,eliberam orice sclav,
Ca si Heinrich Himmler tradeaza mai spre sfarsit
Lasa impresia ca-mi vrei binele si ca ai spirit inovativ,
Nu ma seaca mai tare in viata
Decat prostia,nepasarea,bautura si indiferenta,
Nu intelegi nici tu nici tanti Tanta,asta-i viata
Strange din pumn si rupele clanta
Dimineata hraneste-ti animalele,fa o plimbare cu speranta!

Armele tale sunt arme mortale,
Armele mele sunt arme morale,
Ingerul meu s-a incruntat
Vezi ce zici ca-i ca mine un nebun,
Iti face vant instant,ramai amintire si fum!