Cenuşiu


Florile din vaza-i sunt uscate
Lasă-mă să-ţi ţin mâinile pe frunte
Să văd cum renaşte lumea moartă
Sicrie cenuşii în nopţile uitate

Plecat cu gândul de pe Terra
Sculptez prin minte chipul tău cum era
Zbor lângă un stol de rate
Gălăgie vreau în dimineţile parfumate

Par fumate toate clipele frumoase
Prin ceaţă nu zăresc chipuri zâmbind
Moartea ascute acum vreo şapte coase
Puţin şi repede şi viaţa a trecut clipind

Trandafiri cu coada însângerată
Pe mine alb, mintea fulgerata
Las să cadă iarăşi cortina
Vreau chipul tău reflectându-se în oglindă

Crezi tu că soarele ne vrea?
Luna noastră e tot mai grea
Lumea neagră scrie prea frumos
N-ai înţeles nimic, era pe dos

Aruncă-n pat ultima răsuflare
Lasă cearceaful să-ţi dea chemare
În dimineţile imediat următoare
Printre cafele ai nevoie de salvare

Prea multe feţe ce nu-mi vorbesc
Prea multe drumuri şi nu pot să ocolesc
Cred că totul nu se poate uita
Banca din parc acompaniata de un la la la

Cretin ascuns printre lumini
Tu poţi ce vrei tot să-mi spui
Că omul nostru-i schimbător
Din mut devine un bun orator.

Din tine pentru lume


Scriu totul asa de sters incat ochii se chinuies sa gaseasca sensul. Bat campii spre o primavara verde si vreau ca lumea sa se schimbe, ei sa se schimbe ca eu am inceput. Toate inceputurile sunt grele, prima data ori esuezi, ori izbutesti si te vezi pe culmile faimei. Insa de cele mai multe ori culorile joaca un rol importanta in viata. Fie ca alegi haine, masini, case sau orice ele iti inspira intotdeauna alegerea.

Stare interioara da nastere unor excese de sentimente ce pot aduce repercursiuni. De ce intotdeauna trece repede visul? Nu-l putem pastra? Poate ca multi dintre noi ne dorim o viata ca in vis, un vis plin de ce lumeste n-ai putea intalni… Cu toate astea calatoriile nocturne sunt deseori taiate de zorii zilei sau de vreun zgomot ce te aduce cu picioarele pe pamant sau intins in pat.

Vreau liniste?! O gasesc cand evadez din lumea claxoanelor, lumea oamenilor de circ plini de actorie ce isi joaca rolul de mii de ani. De ce zic asta. Pai cam toti la un moment dat am fost altcineva doar pentru ca asa in ochii celui de langa noi deveneam altceva si intr-un fel sau altul castigam. Suntem miliarde de falsi ce acopera mizeria din ochi si o vede pe a celuilalt.

Poate ca sansele Terrei sunt deja pe sfarsite si lumea se duce si nu pe alte planete si in pamanat si asta din prostia mea, a ta, a lor si tot din nepasarea noastra ca nu vrem altceva. Stiti ce? Uneori cand vreau sa scriu un text sau o amarata de poezie n-am nicio idee insa brusc si fara atentionare inspiratia te loveste. Asa ca fiind mai bun cu exteriorul construiesti interiorul ce nu mai poate fi implicat in vreun comflict cu rezultate devastatoare pentru fizicul, psihicul si mentalul tau.

Fii pe bune cu toti, insa daca nu toti iti dau feedback lasa-i!