21 noiembrie


Buna dimineata draga primavara, pardon drag sfarsit de toamna cu temperaturi de primavara. Astazi dimineata pe langa faptul ca m-am trezit bine dispus si cu gura pana la urechi mi-am servit calefuta la balcon. Este o zi diferita. Ieri era ceata si cerul era posomorat ca mine, azi este albastru, putin patat de cenusiu dar stradabutut indeajuns incat sa aduca zambete pe fete de catre soare.
Cum priveam trecatorii pe strada, insa tot pe strada adica peste strada mai bine zis era si politia. Stateau la panda poate accelereaza vreunu! :)) Trist, dar asa e in Romania, cand ceva iti aduce zambetul pe buze sa fii sigur ca altceva se naste pentru al sterge. Sarim peste boscheti si uniforme si ramanem tot in mini gradina mea din balcon. Trebuie sa am aer curat. DACA ei nu se ocupa de asta, mi-am pus eu floricele sa-mi improspateze viata.

Baz-Baz… opaaa! Ce faci surioara albinuta? Nu ai obosit dupa o vara plina de polen, inca mai cauti ceva de ale „gurii” prin floricele? Mdaaa! Nu mi-a raspuns insa am tras eu o concluzie din bazaitul ei. Imi multumea ca am hranit-o o vara, pe ea si pe suratele ei. Cafeaua se temperase pe fundul cestii. Bateriile erau full iar eu nu voiam sa plec din rai. Poate si maine imi incarc bateriile cu voie buna si gandire pozitiva, daca nu pastrez eu de astazi!

Aaa, sa nu uit. Asa arata printre ultimile floricele din anul 2013!

Zambete de toamna


Cum ziceam si dimineata am fost la o mica plimbare. Incarcat cu multa rabdare si dornic de cutrierat orasul cei drept il vad zilnic insa aceste temperaturi ridicate in noiembrie cu siguranta nu le mai intalnesc si trebuie sa profit cat mai pot. Alaturi de mama intram in viata agitata a orasului. Un oras cam trist dar cu colturi de rai ascunse. Daca stii unde sa cauti le gasesti. Si uite-ne cum rapid ajungem la cursul apei ce aduce linistea pe aici. Dunarea, cam agitata ce-i drept, dar tot acolo, plina de undite ale pescarilor amatori, taiata de vapoare si barcute insa tot la fel de albastra ca intotdeauna. Un albastru linistitor si plin de mister si trairi nespuse.

Admiram 10 minute fluviul batran si fac cateva poze:

Această prezentare necesită JavaScript.

Dupa ce batem Faleza la pas (mai bine zis la pasi mici). Mai aruncam cate un ochi prin vitrinele magazinelor si iata-ne pe principala artera a orasului. Aici nu-i la fel de linistitor ca pe Faleza. Dunarea e departe acum claxoanele si sunetul motoarelor se regasesc in prin plan. Oameni in toate directiile, toti se bucura de toamna asta blanda.

4

Incet dar sigur ne indeptam catre casa, plimbarea e pe cale sa ia sfarsit. Tot ce-i mai frumos este in natura asta doar daca inainte ai inteles ca iubirea sparge orice bariera!

Toamna dulce


O toamnă dulce
Ce lasă soarele să alunece
Spre apus şi păsările să le culce
Aceste doine le fac aripile să urce
Şi nu mai pot privi
Copacii goi, acum ei ne privesc pe amândoi
Eram ca toţi, acum doar scheleti, nu mai pot şopti
Frunzele ruginii, cad peste mine, peste tine, peste noi
Sunt una cu norii, că Sergiu Nicolaescu filmez şi prin noroi
Slabe şanse să mai fiu bun
Toamna dulce dimineaţa mă vrea nebun
Să dau un tun pentru patrie că totu`-i scrum
Valuri de ceaţă acoperă valea, în mine este fum
Ca în drumul spre armata să-mi urezi: Drum bun!
Dar nu! Acum frunzele mor sub palpi
Suntem răi şi ne rugăm la popi

Dulce toamna ce-a rămas?
Din sora vara fără glas
O rimă plânge în pritvor
Stoluri cânta un singur dor
Dar nu mai pot sta în genunchi
Şi-am pus pătură şi peste stupi
Pregătesc totul pentru schimbare
Inima-mi ţipă un cânte de jale
I-aş zice o romanţă că-i urlă în faţă
I-aş zice balanta ca-nclina pe faţă
Dulce toamna, să nu ne laşi.
Cu braţele goale în faţă la arcaşi
Că vom simţi cum vor pişca în noi
Vom plânge iarăşi tot sângele din noi
Speranţa ochilor căprui mă aprinde
Cum chipul fetei frunză în cadere-l stinge

Şi pot s-o povestesc la infinit
Din zori în seara, zi lumina şi-un asfinţit
Povestea la comun a frunzelor cu oameni
Ideea lor de ar fi putut privi din maluri
Valuri timide ce se sparg în sunete de grauri
Bătăi din aripi şi puf de papaura
E miezul nopţii şi-aud timid o gaşcă singuratică
Toamna dulce acum că ai venit
Să-ţi spun prea multe n-aş mai putea
Cum glonţul în pasăre s-a-nfipt
În ochii ei cerul se oglindea
Sub pene prin stepa sângele ţâşnea
Of!… mi-aş fi zis suspinând amar
Gerul ce-l aprig ne dă târcoale şi e calvar
În mine totul se macina precum un calcar
Toamna dulce îţi urez drum bun cu un salut normal!

Vantul


M-a trezit vantul. Pe balcon era un porumbel ce ciocanea plictisit pe acoperis. Penele ii erau zburlite in toate directiile si vantul ii atingea pielea.Prin cartier era un nor de frunze, toti copacii aruncau in stanga si-n dreapta cu frunze colorate, care mai insufletite, care mai moarte insa toate pline de aroma toamnei prelungite.Temperaturile foarte pozitive din ultimul timp au facut trandafirii mei sa aiba un ultim rod, iar acum ca vantul bate, parfumul lor imi patrunde in casa peste aroma de cafea. Asa ia nastere o mireasca ce-mi da mai multa haz decat o sarbatoare cretina ce se aproprie „halloween” (insa despre asta vorbim in curand).

Las toate asa cum noaptea le-a facut si trebuie sa simt vantul in fata. Pe balcon toate florile danseaza, as dansa si eu dar nu-mi place. Placerea mea e sa privesc sa-mi curat sufletul plin de ceata. Surprins observ ca nicio albinuta din cele de ieri nu mai erau prin flori, vantul turbat le-a gonit. Toate-s ascunse sau fiecare sunt pe la familiile lor.
Doi porumbei zgribuliti stau pe-o creanga aproape goala, vantul netrebnic le-a golit casa… si uite-i cum tot amandoi trec si prin bine si prin rau. Mare lucru tinand cont ca-s niste pasari, oamenii n-ar face asta vreodata 😦
100_4498
De cand privesc cerul si frunzele in hora toamnei cafeaua mi s-a racit. Simt nevoia sa iau si-o bluza peste tricou, vantul asta imi patrunde prin piele. Ma duc sa caut o bluza, revin in locul incarcarii bateriilor… 🙂