Trăire

Am atâtea gânduri și cucuvelele bat cu ciocul în geamurile închise.
Se sinucid frunzele în brațele vântului ce lin îmbrățișează crengile,
Sub tot ce ne dorim, stele trag pătură pe mase.
Și lupii mei sărută cald oile in mrejele tălăngilor…

Se aud de ici de colo cum lin se ascunde roua,
Printre pietroaie gândacii trag viețile-n noroaie,
Și păsările se pierd în nori de slovă.
Acum ca niciodată se scrijelesc în mâini șiroaie

Acolo în pământ se chicotește sufletul
Și spinii lui cărare în pădure bat
Printre priviri curate se odihnește cugetul
Și oamenii acum se strâng la joc în același lac