1 Decembrie, super trist! 


01.12.2017

Aceasta zi minunată de decembrie nu este doar prima zi din luna cadourilor ci și Ziua Națională a României.

Acum în urmă cu vreo 99 de ani, niste „băieți” s-au gândit ei că ar fi bine ca toate regiunile actualei țări să fie „unite” și să trăim în armonie și miracole. 😂

În esență, ideea nu a fost rea, doar că după 99 de ani e timpul să tragem o linie și să vedem ce am realizat cu adevărat. Este mult mai ok sa ai dovezi palpabile decât vise erotice.

Cel mai corect ar fi să vorbesc despre România noastră, așa cum am găsit-o eu din ’91 pana-n prezent. In ’91, eram încă un popor comunist (nici acum nu suntem departe, acum îi spunem UE), care ajuns să rupă lanțul puterii acum își umple gușile cu tot ce nu a avut vreo 40 de ani. Părerea mea că ideea și legătura dintre om și tot ce înseamnă Romania, s-a rupt intre anii ’90-’95, ani in care toți securiștii sau pus pe piedestaluri înalte, atât ei cât și urmașii lor.

România actuala, cea care ne interesează pe noi, nu a făcut și nu va face nimic pentru cetățenii ei, cetățeni care sunt idolatrizați la perioade de 4 ani când urmează votările și cu puțin zahăr îndulcim și prostim o nație deja îndobitocită. O țară atât de bogată spiritual, istoric s.a.m.d nu are practic niciun viitor. Singura șansă pentru generația mea și a altora este emigrarea. 😐😕

Trăim în țara în care un procent uriaș din salariul meu mizer, se duce către burtoșii care ne „conduc” spre o lume așa zis vest-europeana. Procentul uriaș pe care îl dau, sau mai bine spus mi se fura din salariu, nu se întoarce către mine nici macar in valoare de 1%. Sume uriașe se muta din băncile României în conturi de prin restul lumii doar pentru bunăstarea dragilor noștri conducători.😡 Noi că nație, acum mai supraviețuim doar din inerția unor acțiune care s-au petrecut în trecutul îndepărtat. In acest moment, aceasta tara, din punctul meu de vedere nu mai are niciun orizont, niciun drum spre zile însorite. Degeaba ies in stradă o mâna de oameni care oricum nu știu pentru ce sunt acolo. #rezist Protestele se fac doar de dragul mass-mediei care manipulează episodul într-un stil elegant. Apropo de proteste; cred că suntem singura țară din Univers care face proteste la -20°. Vara când ar putea ieși în stradă 5-10 mil de locuitori nimeni nu protestează. Nu știu eu sau vara trăim ca-n filme?! 😠

După aproape 27 de ani de viață, as trage o linie și concluzioneaz că patria mamă pentru mine și alte câteva milioane de tineri a făcut fix 0 progrese. Eu acum de ce ar trebui sa o plâng, să o strâng în brațe atât timp cât e plina de șerpi veninoși, de escroci, curve, lichele ordinare. De ce dorim schimbare dar nu știm să facem diferența dintre moneda națională și cea europeană? 1 leu nu este egal cu 1 euro. ( Motorina încă este 6 lei/l, trăim bine, domnule Băsescu?)

Scârbă și dezgust total fata de tot ce mă înconjoară, de tot ce mă lovesc în drumul meu spre așa zisa civilizație europeană… Sincer, aceasta discuție poate fi interminabilă dar cu toate acestea nu va aduce nicio schimbare. Așa că nu-mi rămâne nimic de făcut, poate doar un simplu: La mulți ani, România!

Cu drag, un muritor de rând, Marius! 😡

Anunțuri

Ţara mea de dor


De ce România nu va fi niciodată altfel…

Pentru început trebuie să spun sincer că mă scârbeşte cam tot, nimic nu mă mai poate mira şi nimic nu-mi mai poate schimba umila părere despre gemul numit România. Ţara asta e atât de frumoasă atât timp cât asculţi apa cum curge printre pietrele pline de nisip, când asculţi păsările aşezat pe marginea prăpastiei şi când mirosi conuri de brad pe poteci înguste, în rest, când auzi „oamenii” nu îţi doreşti altceva decât să fii cel mai probabil surd, mut, ord… Trist, super trist, însă oamenii schimbă percepţiile, schimba mentalitatea unui popor subjugat propriilor idei. Idei cel mai probabil limitate.

De cele mai multe ori auzi sintagma: „La noi nu va fi niciodată că afară” şi asta o auzi tot de la cei care văd în România sursa tuturor posibilităţilor palpabile, eligibile, umane. Însă nimeni nu vede că schimbarea sta în propria persoană şi că nu e mai uşor să spui clasicul „ehhh”
Eu aş avea o expresie mult mai decentă pentru tot ce trebuie să urmeze: „Fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume” şi aşa poate altfel vom fi, altfel va fi, altfel vor evolua lucrurile.
Deseori ori văd pe site-urile de socializare scursuri ale societăţii (o societate care în România nu există, aici e fiecare pentru el, nu există legi şi nici bun simţ), care în 99% dintre cazuri sunt hrăniţi cu banii mei, bani pe care îi ofer statului, sau mai corect bani pe care statul îi fură de la mine. Corect ar fi să aleg pentru ce vreau să plătesc, nu pentru beţivi, idioţi care aduc pe lume copii cu nemiluita şi apoi îşi plâng în pumn ca nu au cu ce să îi crească, să îi educe. Mă bufneşte râsul când aud de educaţie la nişte oameni limitaţi care au adus pe lume zece copii.

În concluzie, situaţia e critică şi NICIODATĂ nu va fi schimbată nici de către mine, nici de către voi nici de către cei care scandează #rezist. Totul se va schimba în aproximativ două milenii când generaţiile vor percepe cu totul şi cu totul altfel infecţia în care am trăit NOI!

De Marius Crăciun Publicat în Noutati

Nu mai este Romania mea!


Daca inca mai poti vedea drumul fara destinatie pe care a apucat populatia acestei tari, inseamna ca inca suntem cativa diferiti. Sa fii diferit in ziua anului 2016 este exact o exceptie de la regula. Adica cum? Adica ce?
Pai e simplu. Ma ingrozesc oamenii primitivi, oamenii care nu mai sunt oameni ci niste simpli robotei ce cauta ceva. Cauta orice nestiind ca rezultat fara prioritati nu exista. Oamenii acestei tari nu mai au de ceva vreme ideile lor, propriile lor ganduri, propriile lor orizonturi, tot mai mult afundandu-se in mocirla numita Democratie.

Niciodata nu vom fi altfel, niciodata nu vom evolua. Ce numim evolutie este defapt prostia dusa la extrem. Sa vezi adolescenti mancatori inraiti de seminte cum picteaza trotuarele parcurilor cu resturi, sa vezi tineri care mai devreme sau mai tarziu vor trebui sa se implice in economia statului cum se prostitueaza legal la videochat, cum isi achizitioneaza cele mai scumpe modele de masini germane cu care inevitabil atrag atentia intr-un mod negativ…

Dar stiu sunt eu invechit, rudimental, batranesc… Sunt tot ce nu imi place in jur si cu toate astea sunt nevoit sa conlucrez, sa evoluez (pe cat posibil) in aceasta societate ce usor stinge orice minte ce blameaza prostia, cocalarismul s.a.m.d

De Marius Crăciun Publicat în Noutati

Fluture


Şi-un fluture se zbate cu aripa lui pe moarte.
Cu linişte bătăi de aripi vocea-i anima
Şi tace, tace, tace culori se pierd într-o cărare prin pădure
Devine zgomot când fluturele aripa apă o atinge şi-o dezbina

Vânt şuieră în culori, pădurea urlă liniştea pură
Se nasc cuvinte ce în braţele ploii mor
Când flori ţâşnesc din negrul crud pământ sub clar de lună
Doi fluturi se pierd în caldul lor amor

Şi vine ieri, de parcă mâine nici n-a fost
Acelaşi zbor printre copacii morţi, cu braţele aruncate
Visează crud pastel într-un tablou anost
Aripa frântă, vise cu ochi de şarpe şi trăiri dezbinate

Marius Craciun
16.03.2016

Foc


Soarele străpunge al nostru sărut
Prin perdele, umbre conturează iubirea,
Vânt crunt apucă braţele tale şi urlu
Difuz mă pierzi într-o cameră în care mult…

Apoi mă arunci, mă prinzi, mă pierzi, mă găseşti
Şi când pieptul mi-l săruţi din stejari frunze pică,
Te laşi lin prin mătase şi inima ţi-o pierzi,
Când te găsesc într-un corp nu există frică.

Foc nestins în inima porţi
Şi cu zâmbet deschizi uşi, lacăte, inimi îngheţate
Acestea sunt ale vieţii sorţi
Şi divin, poate sublim, poate miraculos buzele-ţi răsfăţate.

Dar nu-s cuvinte să-ţi arate, cum brazii s-au născut
Şi putere să-ţi construiesc imunitatea cea firească
Norii plumburii pleacă în orizont cu toate că ar fi vrut,
Să-ţi preseze al tău creştet, al tău destin, să-ţi închidă a ta fereastră.

E totul zidit din pură credinţă,
Când zorii în obraji ţi se revarsă.
De te-aş fi întâlnit la apus şi sigur nu a fi ştiut
Că timpul vindecă, îngroapă şi renaşte.

Marius Crăciun

24.01.2016

Liniştea apasă


Linişte şi doar mormântul ma apasă
Când acele străpung pielea timpul lasă
Drumuri batute pe care apa lin apasă
A rămas o amintire din mine care va apasă

Zori de zi şi florile lângă cruce renasc.
Mireasma ei îmbată fluturii ce roiesc
Apoi rece tresar in braţele ei şi arterele vuiesc
Când ma laşi, lasă-ma in pustiu drum să-mi croiesc

Din cenuşa mea hrăneşte-ti ultimele amintiri
Apoi prin ceată pierde-te când nu găseşti drumuri
Ascultă ce liniştea grea îţi spune prin vorbe dulci
Sa aduci ultima noaptea pentru noi ca printre degete pământ să-mi scurgi

Infinit


Am ochii aţintiţi în stele
Şi petale scalda roua în ochii tăi
Mă înşir în inima ta că cele mai calde mărgele
Într-o ceaţă mă pierd cu tine în nemărginite vai

E un trandafir ce moare sub ale mele sărutări
Şi trupul fin se-ntinde pe ale mele palmele goale
Mi-e cald şi trupul, inima simt doar fiori
Prefer să cad în ochii tăi calzi că două icoane

Mi-e frică să nu greşesc udându-ţi florile din păr
Şi când eu par nepăsător să îţi cuprind mijlocul
Să nu vorbeşti dar să-mi agiţi orice demon
Când noaptea lin se lasă să îţi aprind în suflet focul

Divin spre ceruri ne-naltam
Şi pueril din aripi fluturam
De-i vis să fie infinit
De-i sentiment să fie infinit

25.12.2015