Ultimul tren


Pierd lacrimi sub lumina lunii

Și mă mint că nu-mi arăt fața lumii.

Reclame

Locul unde bolile psihice fac diferenţa


Hmmm, bine am revenit după 17 mld de ani de când nu am mai trecut pe aici, de când nu v-am mai salutat (chiar, salutări tuturor), mă înclin în faţa celor care mai aruncă un ochi pe aici. După formalităţile care includ formule de salut să trecem la analiza titlului.
Prin liceu auzea sintagma „ce a vrut să zică autorul”? Acum sunt autorul unor gânduri care de câteva săptămâni mă înţeapă prin colţul minţii. O să enumăr maxim trei aspecte cretine pe care le văd interesante. Să începem… :

Cum îţi dai seama că o boală psihică nu o rezolvă nici măcar preotul?

Păi, simplu ca „bună ziua” (care poate fi şi bună seară sau dimineaţă). Când ai probleme legate de comportament, probabil baza lor se regăseşte în copilăria pe care dragii tăi părinţi ţi-au oferit-o cu greu, cu uşor, cu nu-mi pasă. Acum că suntem contemporani eu nu simt nevoia să îţi accept fantasmele bazaconii care te conturează ca entitate muribundă, plină de caracter îmbibat în puroi… Bleah! Jalnic să avem speranţa că vom vedea curcubeu libertăţii intelectuale şi nu mă refer la curcubeu poponarilor infecţi. Asta ar putea fi un articol mult mai elaborat, dar momentul de a vomita peste ei nu este azi. Asta ca o paranteză lungă, plină de sictir, flegme…
Cum ziceam mai sus, nici măcar ninja zis preotul a tot puternic bişniţar, conducător de CLS nu îţi poate „ierta, curata” boala psihică. Aceasta intrată în sinapsele neuronilor care putrezesc în tine, nu o rezolvă nici tratamentul medicamentos zis: „să-ţi fie ţărâna beton”!

       Când eşti prost de mic, ajungând mare, te joci!

Asta este mai uşoară că cea de sus… Efectele copilăriei unde toţi băieţii te puneau în poartă la fotbal că erai retard, schizofrenic, gunoi acum le refulezi asupra celor din jur cu tentă de superioritate, cu efect de bumerang. Autoritate pe care tu consideri că o ai este doar o iluzie, o adiere a vântului prin cărări de munte pline de frunzele stejarilor. Frunzele le comparăm cu ideile bune… alege-o pe cea mai bună dintr-un infinit… Şah mat?! Întreb doar!

     Toţi suntem diferiţi, din fericire

Un aspect pe care mulţi dintre muritori nu văd este faptul că din FERICIRE suntem cu toţii diferiţi. Unii absolut cretini, alţii mini absolut cretini, alţii ne chinuim să supravieţuim cu „genii”, diamante neşlefuite. Per total nu e greu să-i îngropi în cretinisme, în mentalitatea colonialistă în care se scaldă licuricii. Câteodată mă întreb cum de dracului încă sunt liber, cum de nu am înfipt cuţitul în gâtul unui din asta cu drepturi, cu drept de vot, creier neted de patinează musca pe el… cum dracului de încă am puterea să-i accept că moluşte bipede? Mi-e jenă de curajul de care dau dovadă:):):)

Pe curând! Marius C

De Marius Crăciun Publicat în Noutati

Flori


 

Mă lupt cu timpul.
Să nasc frânturi din suflet singur
Şi poate timpul nu e ucigaş
Când ticăie şi sperie visul ce-l laş

Când zilele-s amare, soare, ploaie…
Când nopţile aduc lumina.
Ţi-e frică de focul ce aprinde o scânteie,
Acum te pierzi prin inima când îţi suspină.

Printre morminte viaţa se pierde cu timpul
Şi florile îngroapă timpul singur
Cu ochii-n lacrimi, cu suflet ucigaş,
Ţii fruntea sus prin picuri mari precum un laş

Te minţi murdar, şi-n orizont nu-i ploaie,
Lumea se pierde într-o peşteră plină de lumină.
Eşti plin de ură şi ţi-ai dori scânteie…
Să acoperi mormântul pe care florile suspină.

Marius Crăciun
25.04.2018

Flori de piatră


Fluturii mei se bat cu îngerii
Și tu nu te mai bucuri.
De parcă ieri n-am fost aici,
Da’ tu acum mă lași și încotro te duci?

E ceață grea pe pământul meu păgân.
Cu ultima suflare ulceaua o sfărâm,
Mă pierd adânc pe drum…
Ard și vântul mă-mprăștie în zări scrum.

Bătăi din stânga minții copleșesc
Copacii plâng cu frunze și crengile trosnesc,
Râul despică piatra în urletul ceresc…
Mă zbat cu aripi moi inima s-o cresc.

De-ar fi sa lupt și pentru tine mor.
Cu ochii mari, sufletul gol,
Mi-e dor de tine, țara mea de dor,
Niciun țăran nu apără acest ogor.

Firav mă pierd în valuri plumburii
Mă luminează noaptea cerul cenușiu
Când stele grele bat in geam de parcă-s vii
Și flori de piatră împărți la copii

                     28.12.2017

1 Decembrie, super trist! 


01.12.2017

Aceasta zi minunată de decembrie nu este doar prima zi din luna cadourilor ci și Ziua Națională a României.

Acum în urmă cu vreo 99 de ani, niste „băieți” s-au gândit ei că ar fi bine ca toate regiunile actualei țări să fie „unite” și să trăim în armonie și miracole. 😂

În esență, ideea nu a fost rea, doar că după 99 de ani e timpul să tragem o linie și să vedem ce am realizat cu adevărat. Este mult mai ok sa ai dovezi palpabile decât vise erotice.

Cel mai corect ar fi să vorbesc despre România noastră, așa cum am găsit-o eu din ’91 pana-n prezent. In ’91, eram încă un popor comunist (nici acum nu suntem departe, acum îi spunem UE), care ajuns să rupă lanțul puterii acum își umple gușile cu tot ce nu a avut vreo 40 de ani. Părerea mea că ideea și legătura dintre om și tot ce înseamnă Romania, s-a rupt intre anii ’90-’95, ani in care toți securiștii sau pus pe piedestaluri înalte, atât ei cât și urmașii lor.

România actuala, cea care ne interesează pe noi, nu a făcut și nu va face nimic pentru cetățenii ei, cetățeni care sunt idolatrizați la perioade de 4 ani când urmează votările și cu puțin zahăr îndulcim și prostim o nație deja îndobitocită. O țară atât de bogată spiritual, istoric s.a.m.d nu are practic niciun viitor. Singura șansă pentru generația mea și a altora este emigrarea. 😐😕

Trăim în țara în care un procent uriaș din salariul meu mizer, se duce către burtoșii care ne „conduc” spre o lume așa zis vest-europeana. Procentul uriaș pe care îl dau, sau mai bine spus mi se fura din salariu, nu se întoarce către mine nici macar in valoare de 1%. Sume uriașe se muta din băncile României în conturi de prin restul lumii doar pentru bunăstarea dragilor noștri conducători.😡 Noi că nație, acum mai supraviețuim doar din inerția unor acțiune care s-au petrecut în trecutul îndepărtat. In acest moment, aceasta tara, din punctul meu de vedere nu mai are niciun orizont, niciun drum spre zile însorite. Degeaba ies in stradă o mâna de oameni care oricum nu știu pentru ce sunt acolo. #rezist Protestele se fac doar de dragul mass-mediei care manipulează episodul într-un stil elegant. Apropo de proteste; cred că suntem singura țară din Univers care face proteste la -20°. Vara când ar putea ieși în stradă 5-10 mil de locuitori nimeni nu protestează. Nu știu eu sau vara trăim ca-n filme?! 😠

După aproape 27 de ani de viață, as trage o linie și concluzioneaz că patria mamă pentru mine și alte câteva milioane de tineri a făcut fix 0 progrese. Eu acum de ce ar trebui sa o plâng, să o strâng în brațe atât timp cât e plina de șerpi veninoși, de escroci, curve, lichele ordinare. De ce dorim schimbare dar nu știm să facem diferența dintre moneda națională și cea europeană? 1 leu nu este egal cu 1 euro. ( Motorina încă este 6 lei/l, trăim bine, domnule Băsescu?)

Scârbă și dezgust total fata de tot ce mă înconjoară, de tot ce mă lovesc în drumul meu spre așa zisa civilizație europeană… Sincer, aceasta discuție poate fi interminabilă dar cu toate acestea nu va aduce nicio schimbare. Așa că nu-mi rămâne nimic de făcut, poate doar un simplu: La mulți ani, România!

Cu drag, un muritor de rând, Marius! 😡

Ţara mea de dor


De ce România nu va fi niciodată altfel…

Pentru început trebuie să spun sincer că mă scârbeşte cam tot, nimic nu mă mai poate mira şi nimic nu-mi mai poate schimba umila părere despre gemul numit România. Ţara asta e atât de frumoasă atât timp cât asculţi apa cum curge printre pietrele pline de nisip, când asculţi păsările aşezat pe marginea prăpastiei şi când mirosi conuri de brad pe poteci înguste, în rest, când auzi „oamenii” nu îţi doreşti altceva decât să fii cel mai probabil surd, mut, ord… Trist, super trist, însă oamenii schimbă percepţiile, schimba mentalitatea unui popor subjugat propriilor idei. Idei cel mai probabil limitate.

De cele mai multe ori auzi sintagma: „La noi nu va fi niciodată că afară” şi asta o auzi tot de la cei care văd în România sursa tuturor posibilităţilor palpabile, eligibile, umane. Însă nimeni nu vede că schimbarea sta în propria persoană şi că nu e mai uşor să spui clasicul „ehhh”
Eu aş avea o expresie mult mai decentă pentru tot ce trebuie să urmeze: „Fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume” şi aşa poate altfel vom fi, altfel va fi, altfel vor evolua lucrurile.
Deseori ori văd pe site-urile de socializare scursuri ale societăţii (o societate care în România nu există, aici e fiecare pentru el, nu există legi şi nici bun simţ), care în 99% dintre cazuri sunt hrăniţi cu banii mei, bani pe care îi ofer statului, sau mai corect bani pe care statul îi fură de la mine. Corect ar fi să aleg pentru ce vreau să plătesc, nu pentru beţivi, idioţi care aduc pe lume copii cu nemiluita şi apoi îşi plâng în pumn ca nu au cu ce să îi crească, să îi educe. Mă bufneşte râsul când aud de educaţie la nişte oameni limitaţi care au adus pe lume zece copii.

În concluzie, situaţia e critică şi NICIODATĂ nu va fi schimbată nici de către mine, nici de către voi nici de către cei care scandează #rezist. Totul se va schimba în aproximativ două milenii când generaţiile vor percepe cu totul şi cu totul altfel infecţia în care am trăit NOI!

De Marius Crăciun Publicat în Noutati

Nu mai este Romania mea!


Daca inca mai poti vedea drumul fara destinatie pe care a apucat populatia acestei tari, inseamna ca inca suntem cativa diferiti. Sa fii diferit in ziua anului 2016 este exact o exceptie de la regula. Adica cum? Adica ce?
Pai e simplu. Ma ingrozesc oamenii primitivi, oamenii care nu mai sunt oameni ci niste simpli robotei ce cauta ceva. Cauta orice nestiind ca rezultat fara prioritati nu exista. Oamenii acestei tari nu mai au de ceva vreme ideile lor, propriile lor ganduri, propriile lor orizonturi, tot mai mult afundandu-se in mocirla numita Democratie.

Niciodata nu vom fi altfel, niciodata nu vom evolua. Ce numim evolutie este defapt prostia dusa la extrem. Sa vezi adolescenti mancatori inraiti de seminte cum picteaza trotuarele parcurilor cu resturi, sa vezi tineri care mai devreme sau mai tarziu vor trebui sa se implice in economia statului cum se prostitueaza legal la videochat, cum isi achizitioneaza cele mai scumpe modele de masini germane cu care inevitabil atrag atentia intr-un mod negativ…

Dar stiu sunt eu invechit, rudimental, batranesc… Sunt tot ce nu imi place in jur si cu toate astea sunt nevoit sa conlucrez, sa evoluez (pe cat posibil) in aceasta societate ce usor stinge orice minte ce blameaza prostia, cocalarismul s.a.m.d

De Marius Crăciun Publicat în Noutati

Fluture


Şi-un fluture se zbate cu aripa lui pe moarte.
Cu linişte bătăi de aripi vocea-i anima
Şi tace, tace, tace culori se pierd într-o cărare prin pădure
Devine zgomot când fluturele aripa apă o atinge şi-o dezbina

Vânt şuieră în culori, pădurea urlă liniştea pură
Se nasc cuvinte ce în braţele ploii mor
Când flori ţâşnesc din negrul crud pământ sub clar de lună
Doi fluturi se pierd în caldul lor amor

Şi vine ieri, de parcă mâine nici n-a fost
Acelaşi zbor printre copacii morţi, cu braţele aruncate
Visează crud pastel într-un tablou anost
Aripa frântă, vise cu ochi de şarpe şi trăiri dezbinate

Marius Craciun
16.03.2016