Fie foamea cât de mare, la TV e relaxare.


Titlul poate fi luat drept tema pentru acasă. Nu ştiu şi nu înţeleg de ce oamenii se închid în lucruri fără structura şi fără temelie, doar pentru simplul fapt că acea activitate „te relaxează”. Mai corect ar fi să spunem că te prosteşte. Nu văd rostul televiziunilor, care cei drept apar cu zecile peste noapte, doar de dragul dezinformării şi a implantării subculturii în mintea şi aşa golaşă ca un pui a românilor.

Deci nu mai pot cu Bianca şi cu iubirea, dragostea, amorul, amanţi… Bun. Cu toţii ştim că e marketing şi contractul pe care ea îl are cu televiziunile este semnat pe o perioadă mai mare de timp. Până nu ia sfârşit perioada ea nu dispare din ochii umezi ai romanilor ce o îngrijesc chiar dacă sunt departe. Dacă mi-aţi citit blog-ul aţi găsit un articol cu PERLE DE LA BACALAUREAT, în care fetele îşi doreau să ajungă precum Bianca, Crudu şi care mai sunt. Astea sunt modelele societăţi în care trăim. O societate bazată pe stoarcerea săracilor de puţinele resurse şi punerea lor în conturile bancare ale televiziunilor şi aşa multe şi proaste. Aceasta Bianca nu este decât o transformare şi un experiment al medicilor, dacă, căutam puţin în istoricul ei o găsim pe la Din Dragoste, unde arătă absolut hidos (nu că acum o fi vreo prinţesă). De ce oamenii aduc îngăduinţa acestor personaje care în mod corect ar trebui excluse în secunda doi în care se prezintă la televiziuni pentru a se face remarcate? De ce? Răspund tot eu şi o fac prost că de fiecare dată. Romanii şi aşa loviţi de soarta ce cu propriile mâini şi-o fac, accepta aceste (mă abţin foarte tare să nu le spun pe numele adevărat) fete pentru că nu găsesc nimic mai bun de bârfit dimineaţa la cafea. Oamenii sunt extrem de slabi şi extrem de dezinteresaţi de adevăratele probleme. Cu toate că nu toţi suntem experţi ar trebui să încercăm să dezbatem orice problemă indiferent de domeniu atât timp cât ne priveşte în mod direct.
Simplu şi eficient pentru roman este pet-ul de 2,5l de bere, seminţele, laturile de la TV şi viaţa precum un cadavru cu o fărâmă de viaţă. NU! Nu asta este o viaţă şi un trăim prin care dorim aspiraţii şi intenţii care să aducă experienţă, profit, bunăstare s.a.m. d Oamenii în marea lor majoritate accepta aceste lucruri pentru că în cercul în care se învârt asta se priveşte, muzica de duzină se ascultă, ideile şi dialogurile sunt omorâte încă din faşă de 100 de rachiu, şi nimic nu se conturează pe linia verde care să-ţi dea măcar senzaţia că eviţi manipularea colectivă.
stop

Pe lângă gunoaiele de emisiuni cu vedete „rănite” pe care romanii le urmăresc cu mare spor şi drag, mai sunt şi aşa zisele emisiuni care pun în scena scenarii de pe meleaguri americane cu diferite cazuri sociale, emoţionale şi ce prostii le mai trec prin cap. Geta în înşeală pe Vasile cu nasul lor de cununie. Vasile se duce la Neculai cameramanul şi îi roagă să o urmărească pe Geta, pentru că el simte că îl înşeală dar este prea prost să depisteze singur situaţia şi cauza, aşa că Neculai are de muncă şi hrăneşte ochii subnutriţi ai romanilor cu un scenariu low cost, personaje plătite mediocru şi o acţiune din 1209. Ha ha! Merită aşa zişii „telespectatori” aceste lături, merită tot ce este mai prost şi mai rău pentru că plasma luată în rate printr-o rudă ce putea dovedi că are loc de muncă, nu se distruge singură decât doar dacă privitorul înfocat şi dependent de laturile ce se plimba printre pixelii televizorului nu face altceva cu inovaţia tehnologică şi o foloseşte doar pentru uz cretin.

Eu nu prea servesc TV. Internetul este cu mult peste asta dacă ştii să-l foloseşti. Aici găseşti tot ce ai nevoie în mod rapid, sortat pe cerinţele tale, strict legat pe temă şi cerinţa ta. Uneori, recunosc, mai deschid şi eu televizor şi mă îngrozesc de la prima secundă. După ce ies din şoc mă întreb în prostia mea eternă. „Oare ce înţeleg, cum cresc, ce vor asimila şi cum vor evolua copiii ce cresc în familii ce servesc televiziune cu lături la orice oră”. Sunt ei oare acea generaţie ce nu va face nimic util decât să viseze la tari din vestul Europei, unde buzunarele locuitorilor încă n-au cod de siguranţă, tablourile de milioane de euro (arta pură) să fie prilej de foc în comună Uitată de Lume din judeţul Prosti fără Număr… Oare când începem să dezvoltăm în ţară. Tinerii talentaţi pleacă în ţările vest-europene unde găsesc un salariu ce acoperă toţi anii în care citeau în biblioteci, toţi anii în care învaţă şi nu doreau să ajungă slugi la patronii ce 5-10 ani au furat Spania, Italia, şi acum te angajează doar pentru că n-are de cine să-şi bată joc, plus că afacerea este gândită după creierul vizitatorului de ţări străine ce a alergat printre maşini mai mult decât a dormit.

Am sărit puţin peste subiectul pe care l-am abordat încă de la început şi am ajuns la altele. Întrebarea mea este următoarea; De ce? Orice ar fi înainte de acel „De ce” răspunsul niciodată nu se va ridica la adevăratele aşteptări. Întotdeauna şi NICIODATĂ, NICIODATĂ România nu va fi o ţară civilizată chiar dacă noi ne dăm mari cunoscători de „civilizaţie” şi întotdeauna suntem mari şi tari, tăiem spânzurăm şi ambalăm. O minunăţie de ţară se duce de râpă datorită minţilor prăfuite ce sunt uitate prin cluburi, printre pahare de alcool, pe la video chat, prin maşini de mii de euro ce niciodată nu vor vedea rezervorul plin de combustibil, prin magazinele de unde romanii cumpăra haine ce imită brand-uri de lux şi se comportă ca atare după, adevărate monumente istorice lăsate în voia tăietorilor de fier vechi, minciuni politice odată la 4 ani, uzine furate cu sacul… şi câte şi mai câte. Ştiu sigur că am uitat multe lucruri care după ce voi termina articolul îmi vor veni în minte şi mă voi enerva că nu le-am trecut, însă ce este esenţial cred că aţi înţeles. Suntem cum suntem pentru că nu vedem şi în părţi. Avem ochii larg închişi şi aţinti spre lucruri ce nu aduc cai adiacente ieşirii din prostia cotidiană. Gradul de subcultura fiind unul foarte mare vocea mulţimii ce o ţii într-o palmă niciodată nu va fi auzit şi acceptată de către consumatorii obsesivi de lături. AMIN!
Scuzaţi eventualele greşeli de orice natură!

O chip frumos


O chip frumos ce mi-ai fost dat
Sărutu-i cald şi relaxant
Şoptesc mereu să n-am vreun gând uitat
Iubirea-i caldă şi mă face neînfricat

O chip frumos ce mi te arăţi
Zâmbeşti curat şi-n par ai un parfum
Tu mi-ai venit când m-am rugat la sfinţi
Între noi arde iubirea şi nu e fum

O chip frumos ce întristezi şi soarele
Tu eşti aleasă dintre o lună şi mii de stele
Am făcut cu ele poezii grele
Acum le-am lipit cu patos pe buzele tale

O chip frumos ce înverzeşti deşertul
Alină-mi inima cu degetul
Şi când o să fie dorul apăsător
Citeşte asta cu ochii pierduţi în decor

O chip frumos ce liniştea aduna
Adună răutatea şi pune-i lacăt la gură
Adună-ţi tu toată puterea
Să fim noi doi şi iubirea sinceră

O chip frumos sculptat în amănunt
Tresar mereu când simt la tău sărut
Şi mut de aş fi fost tot aş fi putut vorbi
Cuvinte calde în dar ţi-aş oferi

O chip frumos ce ochii îţi reflectă
O inimă caldă ce a ajuns perfectă
Din mărăcini am adunat un trandafir frumos
Ţi-l dau în dar, o chip frumos

Gol in zapada


Era pe inserate si paseam golas prin zapada. Degetele imi tremurau, corpul suspina dorinta unei haine…mainile cereau manusi. Mergeam spre nicaieri si nu voiam sa privesc inapoi, drumul lung, pietruit si imbibat de gheata accentua starea mea fizica si psihica. Nu-mi pasa, eu cutreieram spre nicaieri. Simteam totul atat de natural plin de-o vrajba naturala ce-mi transmitea fiori pe spate… Ahh! Dupa pasi marunti vad natura si de odata tresar in balcon, fotografiam!

Această prezentare necesită JavaScript.

Un bătrân mi-a spus…


Un bătrân mi-a spus că am crescut, că ar fi cazul să facem o plimbare. Zis şi făcut. Am început să mergem… nu prea vorbea doar schiţa ceva minor pe buze şi câteva semne aruncate prinţe haosul oraşului. Deci, nu ştiam încotro ne îndreptăm, doar că el ştia mai multe şi mă lăsam dus de val ca un pet pe Dunăre.

Mi-a arătat undeva o răscruce de drum şi mi-a spus că eu cu siguranţă o voi alege pe cea luminată chiar dacă stradă e plină de gropi şi din tufişuri vor ieşi maidanezi gata să mă pună pe grătar. Eu voi crede că lumina căzându-mi pe cap îmi va fi de folos ceea ce nu este exclus dar este greu. Uite că la răscruce era şi un drum negru, sumbru, o beznă de neînchipuit şi mi-a spus că nimeni nu va alege acel drum pentru că nu se vor simţi siguri şi în siguranţă cu toate că, contrabalansa cu prima cale, aici putem ridica rapid stacheta şi prin atenţie şi evoluţie luminăm calea. Mi-a pus o întrebare. CUM să fac asta? Şi mi-a spus… Simplu, firele de electricitate sunt, strada este, natura este, toate sunt doar că tu trebuie să le pui în ordine şi să faci click-ul final pentru a da viaţă. Hmmm! Frumos spus, simplu şi totuşi nu m-am gândit la asta. Plecăm…

După pasi bine înfipţi în pământ ne oprim. Eu mă ţineam după el ca un căţel după os. Mi-a spus: Vezi, sunt trei oameni. Unul îţi va da soare şi lună şi stele, este mai presus de orice şi ştie, are şi poate orice… tu îl vei asculta şi vei trage o concluzie. Fie accepţi ofertă şi sfârşeşti lamentabil prin a fi un visător de mâna a doua fie continui să cunoşti oameni. TU alegi! Al doilea s-ar putea să fie mediocru, lipsit de bun simţ dar să îţi dea speranţa că prostia învinge şi prin dispreţ reuşeşti să răzbaţi. Tot ce trebuie să faci este să asculţi, treci prin filtrul tău tot şi alegi. Mori prost sau încerci să schimbi totul după ce eşti propriul tău model? Al treilea om eşti TU. Lipsit de ajutor, aruncat din colţ în colţ, sfâşiat de griji şi neajunsuri dar totuşi ai ceva. Ai ceva ce nimeni nu-ţi poate lua sau pune la îndoială. Ai inima tare şi un caracter ce-l modelezi după necesitatea ta nu după dorinţa celor din jur. Ai în faţă şi cele două căi pe care ţi le-am prezentat şi o alegi pe cea întunecoasă pentru că ştii să legi firele de electricitate, ştii să tunzi arbuştii, ştii să asfaltezi şi iubeşti animalele atât cât este nevoie.

Hai că am vorbit mult, zise bătrânul. Ce ai ales? Păi… pe al treilea pentru că ştiu că pot şi chiar dacă e greu lupta asta mă va face erou. Sunt propriu meu erou dacă pot spune asta. Bravo, ai ales cu cap dar hai să mai mergem.
Şi am plecat… bătrânul mi-a spus că are să-mi arate multe, va fi o zi luuuunga…

M-am transformat intr-un copil!


A NINS! IN GALATI A NINS!

Pai cum sa zic, coborasem pana la magazin si ploua infernal…gluga pe cap, fes si repede ochii stanga dreapta si traversez fraudulos ca doar nu era nici dracul. Bun, iau niste plicuri de ciocolata calda si repede acasa. Prepar ca un bucatar desavarsit ce sunt ciocolata calda si ma apuc sa o savurez cum altfel daca nu in fata calculatorului.
Cum sorbeam din ceasca, citesc starea cuiva de pe Facebook, cum ca afara ninge. WHAT? Acum 10 minute ploua infernal de sacaitor si acum ninge? Ma ridic si dau o fuga pana in balcon unde minune afara ninge splendid 😆
WP_20140121_004

WP_20140121_005

Dupa cum ati vazut mai sus am facut poze, deci da am iesit ca un copil afara sa ma bucur de zapada. Odata ce am vazut zapada a strigat-o si pe sora-mea si i-am zis sa se echipeze ca avem de dus „lupte grele”. Stiti cum sunte fetele? Ele niciodat nu-s punctuale doar ca acum sora-mea mai avea putin si era gata inaintea mea (ceea ce nu s-a intampla 🙂 )

Echipati si gata de o mica imbulgareala pasim afara din scara. Zapada pana la glezne si nimeni pe strada, doar cate un taxiu ratacit. Dam o tura de cartier unde imortalizam momentele faine din acest an de pana acum:
WP_20140121_007

WP_20140121_010

WP_20140121_011

WP_20140121_013

WP_20140121_015

Aaa, dragut sau ce? Spunteti voi daca nu e frumoasa iarna, de fapt toate anotimpurile au acel ceva ce le face de neinlocuit. Cu toate astea tin sa ma repet. M-am transformat intr-un copil si dupa vreo 30-40 min de joaca am ajuns si acasa cam ud ce e drept insa plin de farmecul iernii.
Iuhuuuuuuu!
😳 😳

Trist prin ceata


La meteo ca de fiecare data ne sperie ca ceva se intampla. E normal sa se intample fenomene ale naturi atat timp cat interactionam cu ea si o cam maltratam. Afara este o ceata de o cam tai si iti faci usita ca in desenele animate. Pe mine nu ma afecteaza insa nu stiu cum se descurca soferii. Deci atentie si iar atentie!

Afara e vremea aia tipic englezeasca, cu cerul plangand usor si atmosfera sumbra de imormantare din filmele americane si poate putin suspans din actiunile mafiei din Serbia. Amuzant? Nu prea insa mie unul imi place. E asa ceva ce nu te lasa sa fugi din lumea asta. Te tine legat chiar daca tu esti liber (cica). Am savurat un ceai fierbinte la balcon si tot ce am vazut a fost ceasca din fata mea… Am fost extrem de bucuros sa nu mai vad maidanezii ce au inceput sa se stranga pe langa bloc din ce in ce mai multi de cand vecina mea draga de la etajul 1 a inceput sa le arunce hrana pe geam (cretina) 👿 . N-am mai vazut sacii de gunoi aruncati printre masini si intinsi toata parcarea de caini, n-am mai vazut jegul de pe cladirile gri stil comunist…stai sa mai savurez putin ceai… 😳

As vrea sa fie ceata mereu sa nu-mi mai sara in ochi nepasarea si nesimtirea oamenilor. Putini sunt oameni si aceea ca si mine nu vor fi tristi prin ceata ci din contra se vor bucura de draperiile trase de natura. Stiti ce ar zice un batran acum: „Copile nu iesi pe afara ca ceata asta aduce boli” interesant insa am trecut de perioada in care Mos Craciun exista acum si el ca si noi priveste cu ochii incetosati prin lume…

Frumos insa pacat de oameni!

Cadoul


Am fost la tara! O zona in care linistea inca mai domneste cu toate ca multi doresc sa „agite” spiritele si pe acolo. Cu toate astea in timpul zilei a fost cam racoare nu zic de inceputul serii cand aproape era ger si trebuie sa asteptam dimineata sa ne incalzeaza soarele, insa dimineata…
De dimineata cand am iesit in curte a primit un cadou, zic cadou pentru ca astazi implinesc patru ani de relatie cu a mea iubita frumoasa si am simtit ca asta este primul dar. A nins! Subtirel ce-i drept insa asa cat sa ne amintim ca sarbatorile nu-s departe cu toate ca reclama cu Mos Craciun e tinuta la dospit sau ceva de genul.
Nu puteam sa nu impartasesc si cu voi prima zapada din Galati, sau ca eu eram la tara din judetul Galati!
Awesome!

Această prezentare necesită JavaScript.

Tată?


Din patru litere e format cuvântul tata
Tot din patru se leagă şi cuvântul mama
Atât de apropiate, totuşi departe,
Când ultimul mă iubeşte, primul habar n-are…

Ţi-aş zice multe, laşule
Că ai fost cam invizibil
După 22 de ani tot te-aş ignora, fraiere
Cum tu pe 12 n-ai vrut să auzi plânsul oribil.

Nu n-eam văzut pentru că n-a trebuit
Nici n-aş avea ce să vorbim
Când trebuia să-mi faci sanie era fugit
Nici un scuipat n-aş da pe tine, ce să mai vorbim?

Copilăria a fost perfectă,
Şi nu ştiam ca-n ea tu trebuia să fii,
De atunci m-am zidit din cărămidă şi mortar
Să ajung acum să scriu ca un pictor contemporan

Lumina difuză a nopţii parcă te iubeşte
Nu vrea să scriu toată ura ce am dobândit-o
Ştiu eu că roata se-nvârte
Tu nu faci parte din familia ce-am iubit-o

Iubesc să cred că-s diferit
Nu fac nimic, dar totuşi fac foarte mult
Nici prin biserici nu calc să fiu sfinţit
Mecanismul din mine nu mă vrea mut

Şi stau uneori şi mă gândesc,
La tine, cât de cioban ai putut fi
Să nu-nţelegi că viaţa are prioritate şi-n drum de şes
Tiptil în noapte arma morţii la tâmplă îţi va fi

Trecem peste toate că omul poate,
Dau ani în care aveam nevoie acum la spate
Nici nu te ştiu, nici nu mă ştii
E alta era şi nu toţi regi vom fi

Acum am 42 şi scriu din inima naturii
Iubesc două suflete şi pentru ele-s tot!
Ţi-o prezint pe Ingrid, şi soţia în chipul fericirii
Suntem diferiţi; eu pentru ele dau tot ce pot

Sper că ai înţeles că te urăsc
Nu-mi doresc nici mort să te privesc
Trec eu prin toate singur şi evoluez
Am ultimele cuvinte aici, eu: TE URĂSC!

Din Tulcea pana-n Galati!


Am fost pe malul Dunarii din judetul Tulcea.

Natura mi-a incarcat bateriile! ❤